Parliamentary debates

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"3 decembrie - Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi"

Sărbătorirea anuală a Zilei internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi, la 3 decembrie, are ca obiectiv promovarea înţelegerii dizabilităţii şi mobilizarea pentru asigurarea unei vieţi demne din punct de vedere al drepturilor şi bunăstării persoanelor cu dizabilităţi. Regulile standard privind egalizarea şanselor persoanelor cu dizabilităţi au fost adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite în anul 1993, cu scopul de a asigura persoanelor cu dizabilităţi aceleaşi drepturi ca şi celorlalţi cetăţeni. Toţi oamenii sunt născuţi liberi şi egali în demnitate şi drepturi, de aceea persoanele cu dizabilităţi nu trebuie să fie discriminate nici pozitiv, nici negativ, ci să beneficieze de şanse egale.

Pentru a putea atinge aceleaşi condiţii de trai ca şi ceilalţi cetăţeni, persoanele cu nevoi speciale au nevoie de mai mult sprijin din partea comunităţii. Acest sprijin nu trebuie văzut niciodată ca un privilegiu, ci ca un drept al omului. Dreptul la viaţă în comunitate înseamnă dreptul de a se bucura de aceleaşi beneficii ca şi celelalte persoane din comunitate: a avea o locuinţă, o familie, timp liber, o viaţă sănătoasă, acces la educaţie şi la locuri de muncă. Din păcate, există încă multe situaţii de încălcare a drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi.

În România anului 2011 statisticile recente făcute pe marginea acestui subiect sunt sumbre. Practic, drepturile fundamentale sunt încălcate nu prin modul în care sunt formulate şi stipulate în legislaţie, ci prin imposibilitatea de a avea acces real la ele. Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, doar 10% din persoanele cu deficienţe mintale reuşesc să-şi găsească un loc de muncă, în vreme ce jumătate din persoanele cu dizabilităţi fizice sau senzoriale reuşesc să se angajeze. Patronii au încă o mare reticenţă faţă de această categorie de persoane, deşi beneficiază de anumite facilităţi fiscale. Conştiinţa şi percepţia socială continuă să fie dominate de modelul medical. Convingerea larg răspândită este că persoanele cu dizabilităţi sunt persoane limitate, fără posibilităţi de a învăţa şi participa la activităţi importante. Ca atare, ele sunt considerate dependente de alţii. Alte atitudini frecvente sunt indiferenţa, dispreţul ori teama faţă de problematica dizabilităţii.Din păcate, persoanele cu dizabilităţi nu au încă o voce adecvată la nivelul proiectării politicilor sociale şi nu li se acordă încă locul cuvenit ca participanţi şi decidenţi în elaborarea strategiilor de dezvoltare ale societăţii. Fie nu sunt consultate, nu li se acceptă sau nu li se integrează punctele de vedere, fie nu sunt informate deloc.

fără a nega paşii importanţi pe care i-a făcut Parlamentul României în elaborarea şi adoptarea unei legislaţii moderne care să apere drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ca parlamentar consider că în faţa societăţii civile şi a patronatelor trebuie adoptată o strategie privind integrarea persoanelor cu dizabilităţi şi eliminarea barierelor pentru a participa deplin la fiecare aspect al vieţii politice, sociale, economice şi culturale.

Astăzi, mai mult ca oricând, să dăm dovadă înainte de orice interese politice sau de oricare altă natură de faptul că toţi dorim o societate care să includă persoanele cu dizabilităţi, în care statutul de cetăţean să devină o realitate pentru toată lumea.