Parliamentary debates

Domnul Neculai Răţoi:

"Ambasadorul Norvegiei ne bate obrazul"

Am ajuns să trăim în ţara în care străinii spun adevăruri dureroase despre noi. Cel mai recent care s-a exprimat în acest sens este ambasadorul Norvegiei la Bucureşti - nu cum ar crede doamna Udrea, preşedintele Norvegiei. Diplomatul a spus un lucru elementar şi observabil cu ochiul liber până şi de pe lună: "E o nebunie ce se întâmplă în România, ţara care ar putea hrăni 80 de milioane de oameni, dar importă două treimi din alimentele pe care le consumă!".

A ajuns sărăcia şi proasta organizare din ţara noastră să indigneze până şi pe străinii de bun-simţ care iau contact cu noi în mod onest. Revoltător până şi pentru alţii, darămite pentru noi! Noi, cei care impuneam, la un moment dat, la Brăila, cu un secol în urmă, preţul cerealelor, iar leul românesc era cât francul francez, am ajuns ca să murim de foame în secolul XXI! În război pâinea era la liber, până-n 1989 era pe cartelă, iar acum a devenit aproape inaccesibilă.

Fiecare ministru cum vine, se apucă de politici agricole, dar nu s-a gândit nici măcar unul singur la elaborarea unui set de criterii de politici publice în domeniul agriculturii, pe o perspectivă de măcar 15-20-30 de ani! De aceea sunt de salutat eforturile lui Daniel Constantin, care are măcar un proiect măreţ: refacerea sistemului de irigaţii, mai ales că s-a dovedit în ultimul sfert de secol că fără irigaţii nu se poate face agricultură cât de cât performantă în România. În ţara noastră, dacă plouă trei zile, sunt inundaţii, dacă nu plouă trei zile, e secetă. Cum irigaţiile sunt mai ieftine decât măsurile de prevenire a inundaţiilor, e bine că, totuşi, cineva s-a gândit să rezolve jumătate din problemă, dar mai trebuie gândită şi o legislaţie pentru permiterea şi încurajarea asocierii de bunăvoie a oamenilor.

E trist că, în schimb, în loc să ne ocupăm de agricultură să o facem performantă, noi risipim bani de parcă ne-ar fi urat cineva "să vă ascultăm bine!" Ne plângem că interceptarea a pătruns până în dulapurile şi paturile noastre, dar dăm bani într-o bucurie DNA-ului ca să ne asculte mai bine! O să ajungem să fim de râsul lumii: nu dăm bani pentru pâinea zilei de mâine, dar dăm bani pentru stenograme falsificabile care să ne bage pe toţi în puşcărie poimâine, în funcţie de cheful lui Băsescu! Conform legii, doar SRI-ul trebuie să intercepteze, dar dăm bani şi pentru DNA, luând de la agricultură... Şi atunci ne mai mirăm că ne spune ambasadorul Norvegiei, de la obraz, că nu ştim să ne chivernisim avuţia naţională şi să ne îngrijim de pus pâinea pe masă? Ce a priceput Daniel Constantin, care se dovedeşte astfel un tânăr cu viziune? Că, dacă rezolvă problema secetei cu irigaţiile, cu acest prilej rezolvă într-o bună parte şi problema inundaţiilor, canalele de irigaţii fiind folosite şi la scurgerea apei ca aceasta să nu mai intre în casele oamenilor! Şi mai rezolvă încă o problemă: normalizarea circulaţiei apei în natură, ceea ce va reduce deşertificarea, redând astfel multe terenuri agriculturii, pământuri care astăzi sunt lăsate de pârloagă din lipsa apei!

Consider că a venit timpul să ne scuturăm şi să ne trezim la realitate, întrucât plecarea unei ţări întregi peste hotare ca să supravieţuiască nu este o soluţie. Şi atunci trebuie să ne suflecăm gospodăreşte mânecile şi să ne apucăm de treabă la noi acasă, să facem un set de legi specifice agriculturii, ca să putem practica o agricultură modernă, de secolul XXI, întrucât a ara cu măgarul şi a rămâne tot la praşila cu sapa-n mâna unor oameni care majoritatea au depăşit vârsta pensiei, nu mai este posibil, indiferent cât de "ecologică" ori "bio" ar fi această agricultură.

Dacă există vreun sector economic care să ne poată scoate din marasmul în care ne-am scufundat în ultimul sfert de veac, acesta este agricultura, care trebuie să devină o prioritate naţională. La ora actuală, peste 60% din populaţia ţării dă trei sferturi din venit pe mâncare, deci de unde să rămână bani pentru taxe şi impozite ori pentru a cumpăra celelalte bunuri pe care le mai producem prin România?

Simpla scădere a TVA-ului nu va rezolva mare lucru, astfel încât rămâne în sarcina Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii, împreună cu Comisia pentru politică economică, Comisia pentru buget, finanţe, Comisia pentru industrii şi servicii, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială, alături de specialiştii din Ministerul Agriculturii şi academicienii din acest domeniu să înceapă să creioneze direcţiile principale de acţiune pe termen scurt, mediu şi lung, ca şi planurile necesare pentru înfăptuirea acestor proiecţii. Pentru că a devenit ruşinos să ne arate străinii că avem probleme până-n tavan, iar noi să visăm la fluieraş de fag, mult zice cu drag.

Este timpul să demonstrăm că suntem mai buni decât oricare dintre guvernările băsiste şi că ne merităm locul în spaţiul Schengen, nu să-1 cerşim. Aşa să ne ajute Dumnezeu!