Parliamentary debates

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Acordul de principiu cu Iran de la Lausanne este un prim semnal pozitiv de deschidere spre cooperare a Iranului din ultimii 5 ani"

Tema pe care aş dori să o abordez astăzi este noul acord internaţional de principiu agreat între statele P5+1 şi Iran. Aşadar, marile puteri din acest grup, şi anume SUA, Franţa, Marea Britanie, Germania, Rusia şi China au semnat luna aceasta la Lausanne în Elveţia un acord de principiu cu Iranul în domeniul nuclear. În cazul în care se va concretiza, acest acord ar putea atenua regimul de sancţiuni impus Teheranului în 2010 de către ONU. Statele prezente la reuniune au stabilit data de 30 iunie ca termen limită în vederea ajungerii la un acord final privind ridicarea acestor sancţiuni în schimbul unor restricţionări clare ale programului nuclear derulat de Iran.

Rămâne de văzut dacă acest acord de intenţie se va finaliza printr-un angajament concret al Iranului. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, domnul Jeffrey Rathke, a punctat foarte clar că, pentru ca acest acord să devină realitate se impune un plan riguros de monitorizare a îndeplinirii angajamentelor de către Iran: "Sancţiunile vor fi suspendate progresiv şi cu condiţia verificării îndeplinirii de către Iran a angajamentelor asumate, în conformitate cu un plan de acţiune complet şi definitiv ce trebuie semnat până la 30 iunie".

Cred că acest acord de principiu este un prim semnal pozitiv din partea Iranului din ultimii 5 ani căruia trebuie să îi acordăm maximă atenţie. Se impune, în acelaşi timp, o doză de precauţie privitoare la mişcările viitoare pe care le va face Iranul în următoarea perioadă pe scena politică internaţională.

Mai mult, trebuie să avem în vedere faptul că recent Vladimir Putin a semnat un decret privind intensificarea schimburilor economice între Rusia şi Iran. Pe lângă livrarea de grâu şi materiale de construcţii de către Rusia, aceasta va furniza inclusiv sisteme de rachete de tip S-300. Deşi măsura a fost criticată instant de SUA şi Israel, ea va intra fără îndoială în vigoare. Această apropiere a Iranului de către Rusia şi invers trebuie privită ca o dovadă a reorientării celor două state către o politică a alianţelor bilaterale în încercarea unor state de a înclina balanţa de putere din zona Occidentului reprezentat de SUA şi Europa în zona Orientului Mijlociu şi a Rusiei.

Este clar faptul că în acest moment experimentăm o nouă abordare tactică în politica internaţională şi în care ne punem speranţele că va opri escaladarea cursei înarmării nucleare a Orientului Mijlociu. În relaţiile internaţionale cu Iranul, SUA şi statele lumii au trecut de la politica izolării adversarului la politica tatonărilor acestuia şi a eforturilor de antrenare a lui într-o potenţială cooperare. Îmi exprim speranţa ca toate aceste eforturi să se transforme într-o situaţie din care lumea întreagă va avea de câştigat, având în acelaşi timp o doză mare de realism în aceste aşteptări.