Parliamentary debates

Domnul Ion Eparu:

"Un gând de libertate. 3 mai - Ziua mondială a libertăţii presei"

Este al 22-lea an în care celebrăm Ziua mondială a libertăţii presei. Pe 23 decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU stabilea această zi, în baza iniţiativei Conferinţei Generale UNESCO, regăsite în Rezoluţia de la 3 mai 1991.

Totuşi, ce convenţională a devenit azi data de 3 mai, cu tot cu semnificaţia ei! Ce ar fi de spus, astăzi, despre libertatea presei, astfel încât să nu exprime un clişeu de râs? Că este necesară? Că este, de fapt, indispensabilă? Că, deşi recunoscută la unison, cel puţin declarativ, ca fiind a patra putere în stat, funcţiile sale sunt atât de greu de îndeplinit? Nu este nici pe departe intenţia mea să jignesc, ci să trag un semnal de alarmă. Presa de astăzi este departe de definiţia ei teoretică. În ultimii ani, efectele resimţite de mediul de afaceri, indiferent de domeniu, au avut impact înzecit asupra mass-media şi i-au răpit, astfel, independenţa, iar odată cu ea libertatea. Şi cu libertatea presei se duce, puţin câte puţin, şi libertatea noastră.

Am o admiraţie greu de exprimat în cuvinte pentru acei jurnalişti care îşi respectă meseria. Ştiţi de ce? Pentru că, deşi au rămas din ce în ce mai puţini, ei se hrănesc, literalmente, cu pasiune. Valoarea presei nu stă în moguli, patroni şi finanţatori. Nici în jocuri de culise. Nici în confluenţa intereselor. Valoarea presei stă în jurnalistul care ajunge în redacţie la prima oră a dimineţii şi pleacă de acolo în crucea nopţii şi asta nu pentru bani sau faimă, ci pur şi simplu pentru a descoperi de care parte este dreptatea. Valoarea presei stă în cel care îşi permite uneori doar să ronţăie un covrig şi să bea apă de la cişmea, dar e temut de cel ce poate cheltui pe o comandă la restaurant salariul pe un an al unui jurnalist. Libertatea presei este libertatea mea, a dumneavoastră, a fiecărui român. Şi libertatea este bunul cel mai de preţ al unui om.

Pe 3 mai nu sărbătorim presa şi dreptul ei de a vorbi răspicat, ci mai presus de toate dreptul nostru la civilizaţie, egalitate şi respect. Prin asta măsurăm, până la urmă, valoarea noastră ca societate, ca naţiune, valoarea noastră ca oameni.

De aceea, cred că ar trebui să preţuim libertatea presei nu doar în ziua dedicată ei, ci de 365 de ori pe an. Dimineaţa, când o dată cu paharul cu cafea luat de la automat cerem, la chioşcul de alături, şi un ziar din acea zi. Sau poate peste zi, când citim online ultimele ştiri şi editoriale. Sau seara, când le dedicăm jurnaliştilor minute bune din puţinele noastre clipe de răgaz, să auzim şi mai ales să ascultăm ce au să ne spună la radio sau TV.

Aşa le construim libertatea şi o asigurăm pe a noastră!

"La mulţi ani" jurnaliştilor din întreaga lume!