Parliamentary debates

Doamna Lucreţia Roşca:

"Clasificarea ocupaţiilor din România"

Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor a dat un raport de respingere a PL-x 587/2003.

Proiectul doreşte legiferarea profesiei de kinetoterapeut şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unui Ordin a Kinetoterapeuţilor din România.

Iniţiatorii doreau să dea o definiţie profesiunii de kinetoterapeut şi să creeze un ordin precum cele existente, tip OAMR sau Ordinul Psihologilor.

Proiectul a fost respins de Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor în unanimitate, considerându-se că este vechi şi neadaptat legislaţiei româneşti în vigoare, dar mai ales şi necorelat cu legislaţia europeană privitoare la această profesie.

Departe de mine să nu recunosc necesitatea acestei profesii, fiind o specialitate conexă unui act medical complet pentru serviciul de medicină de reabilitare medicală.

În PL-x, art. 4, specifică în alin.(1) "kinetoterapeutul lucrează individual sau în echipă ...."; şi în alin.(2) "profesia de kinetoterapeut este inclusă în COR, la grupa de bază 2229 - medici asimilaţi".

În martie 2013 Ministerul Sănătăţii a elaborat două hotărâri de Guvern prin care defineşte kinetoterapia ca pe o procedură specifică, alături de altele, pentru un tratament complet de reabilitare medicală.

Să profesezi individual într-un act medical înseamnă să ai liberă practică atestată de Ministerul Sănătăţii şi asigurare de malpraxis.

Pentru asta, în România, trebuie să absolvi Facultatea de Medicină cu specializările ulterioare, adică un învăţământ de lungă durată de 6 ani plus 4 -5 de specializare.

În România însă, trebuie să recunoaştem că acolo unde legea nu interzice, înseamnă că este permis, există cabinete unde chiropracticieni, români sau de alte naţionalităţi, practică proceduri terapeutice fără indicaţie de la medic.

Între tehnicile de reabilitare medicală practicate în kinetoterapie există manipulări vertebrale, tracţiuni vertebrale şi elongaţii. Tehnicile ca atare au incidente şi, mai grav, accidente foarte grave, şi anume pot duce la parapareze sau tetrapareză, adică la handicap foarte grav, generat de fracturarea măduvii spinării. Se fac cu deosebită monitorizare, în baze de tratament şi strict supravegheate de medic; dar şi în cabinete ilegale, de aşa-zişi kinetoterapeuţi.

Este doar un exemplu pentru care nu putem legifera posibilitatea să existe astfel de cabinete.

În COR reactualizat în februarie 2013 de către Ministerul Muncii, la grupa de bază 2229 şi în indexul în ordine alfabetică litera "K" nu există, adică profesia de kinetoterapeut în ocupaţiile din România nu există. Există în index la litera "P" cu număr de grupă şi subgrupă 22904 profesia - profesor de cultură fizică medicală.

Aşadar, personalul medical care îşi exercită meseria în baze de tratament de reabilitare medicală, în sălile de gimnastică medicală şi în bazine terapeutice, conform COR, şi cheamă profesor de cultură fizică medicală.

Problemele acestei specializări sunt multiple, atâta timp cât în România se acordă diplome de absolvire pentru studii superiore de scurtă durată din facultăţi de medicină, facultăţi de sport sau masterate la facultatea de educaţie fizică, diplome prin care se atestă profesia de kinetoterapeut.

De curând, căutând pe internet referire la subiect, am descoperit idei exprimate de foarte mulţi tineri, studenţi în curs sau absolvenţi, care se întrebau unii pe alţii unde li se recunoaşte diploma, unde şi cum îşi pot exercita profesia, însă în afara graniţelor României.

Recunoaştem necesitatea legiferării acestei profesii, în sensul unificării formei de învăţământ şi curriculei, unificării denumirii, acceptării şi de clasificarea ocupaţiilor din România. tocmai de aceea Comisia pentru sănătate a Camerei deputaţilor a decis formarea unei subcomisii care, împreună cu comisia de specialitate de pe lângă Ministerul Sănătăţii, cu Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, Ministerul Învăţământului, Comisia pentru muncă şi Ministerul Muncii să elaboreze o lege corespunzătoare pentru această profesie.