Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Serviciile de informaţii nu trebuie demonizate. Ele s-au modernizat şi reprezintă o sursă de securitate"

Unul dintre câştigurile majore ale României ultimilor 15 ani este reprezentat de reformarea, modernizarea şi primenirea serviciilor de informaţii din România. Trecerea de la sistemele de relaţii din perioada regimului comunist spre noua realitate economică şi socială a ţării s-a făcut destul de anevoios în primul deceniu de după revoluţie, chiar şi în cazurile SRI şi SIE. Ultimii 15 ani au schimbat însă această realitate, odată cu paşii hotărâţi pe care ţara noastră i-a făcut pentru a accede în Uniunea Europeană, dar mai ales Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Aşa se face că, în acest moment, SRI şi SIE reprezintă două dintre instituţiile cele mai puternice din România şi un liant extrem de puternic în tot ce înseamnă politică externă, mai ales militară a ţării. Cele două servicii principale de informaţii sunt lăudate în mod permanent de partenerii noştri din NATO, dovedindu-se o ancoră de stabilitate instituţională în contextul tumultului politic la care suntem adesea părtaşi.

Serviciul Român de Informaţii a fost în ultima perioadă ţinta unui asalt extrem de dur din partea unui sistem mafiot, în dorinţa de a decredibiliza şi destabiliza. Atacurile Elenei Udrea la adresa SRI şi a conducerii actuale a serviciului au alimentat un curent de opinie periculos, punând sub semnul întrebării câştigurile obţinute în ultimii ani. Realitatea este însă că astăzi SRI reprezintă unul dintre pilonii statului, din cel puţin două motive. Pe de o parte, la nivelul tuturor structurilor SRI, a avut loc o schimbare a generaţiei de cadre, venind ofiţeri tineri, cu o mentalitate nouă, nevirusată de securitatea comunistă. Pe de altă parte, SRI s-a implicat activ în lupta împotriva flagelului corupţiei, cu efectele pe care le vedem cu toţii: în sfârşit, toţi cei vinovaţi plătesc pentru faptele lor.

Această declaraţie politică nu se doreşte a fi un elogiu adus Serviciului Român de Informaţii, ci o constatare a unei situaţii punctuale şi o încercare de protejare a statului român de atacurile din exterior şi interior. Într-un context geopolitic foarte complicat, nu ne permitem astfel de derapaje şi punerea sub semnul întrebării a unor instituţii de forţă, pentru că asta ar însemna să generăm chiar noi o fragilitate de care nu avem nevoie. Adevărul este că serviciile de informaţii reprezintă o sursă de securitate pe care nu o putem nega sau pune între paranteze.

În altă ordine de idei, dacă tot s-a deschis această tematică largă a serviciilor secrete, cred că societatea românească, pregătită sau nu, trebuie să se autointerogheze cu privire la finalitatea pachetului de legi privind siguranţa naţională.

Cele întâmplate la Paris la începutul lui ianuarie ne-au arătat tuturor că lumea în care trăim nu este sigură. Simplul fapt că în România nu se întâmplă astfel de lucruri care să ne reamintească preţul siguranţei, ţine de doi factori: omogenitatea culturală la nivelul societăţii şi acţiunile Serviciului Român de Informaţii şi ale SIE în combaterea terorismului. Mă număr printre cei care cred că securitatea este un produs care nu este ieftin şi susţin, la fel cum spunea Barack Obama, că nu există "libertatea absolută şi garanţia siguranţei absolute". Dintr-o asemenea perspectivă, este clar că este nevoie de mai multe pârghii de acţiune pentru SRI şi SIE, astfel încât să poată lupta eficient împotriva ameninţărilor teroriste, mai ales că România este una dintre ţările membre NATO cele mai active acţional în conflictele internaţionale din acest moment.

În egală măsură, cred că acest pachet al legilor siguranţei naţionale nu trebuie grăbit şi mai ales el trebuie minimizat, astfel încât să nu facem sacrificii de la libertăţile individuale. Dacă nu ne precipităm şi mai ales dacă suntem în stare să purtăm o dezbatere reală la nivelul societăţii româneşti, putem obţine un numitor comun în sensul oferirii serviciilor pârghiilor necesare, fără însă a veni în contradicţie cu valorile şi principiile asumate prin Constituţie. Este adevărat că fiecare moment care trece poate reprezenta un risc, dar, în egală măsură, trebuie să ne gândim şi la respectarea Legii fundamentale.