Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Declaraţie politică depre raportul corect între clasa politică şi instituţiile statului.

În ultimii ani, România a cunoscut o criză majoră de încredere interinstituţională. O criză cumva obiectivă - în sensul în care niciuna dintre părţi nu a avut o vină exclusivă şi excesivă. Pe de o parte, pe bună dreptate, partenerii europeni ne-au cerut să construim instituţii noi, menite să blocheze corupţia politică - instituţii precum DNA şi ANI. Pe de altă parte, edificarea acestor instituţii s-a realizat într-o perioadă în care regimul condus de Traian Băsescu începuse să ia forme autoritare, vădit partizane, evident corupte.

Pe acest fond a apărut senzaţia unui conflict structural, care era, în fapt, doar unul conjunctural: lupta dintre vechea opoziţie, actualul USL, şi, pe de altă parte, instituţiile de reformă precum ANI şi DNA. A fost vizibil, în multe momente, faptul că aceste instituţii "evitau" să deranjeze politicienii din tabăra portocalie, având o slăbiciune statistică pentru membrii opoziţiei. Pe de altă parte, a fost uşor de observat - şi poate de înţeles - că opoziţia a dezvoltat o puternică mefienţă la adresa acestor instituţii aparent controlate de Traian Basescu.

Oricum ar fi - şi aici vreau de fapt să ajung - avem de câteva luni premisele unei normalizări. Echilibrul forţei în stat ne oferă speranţa unei corectitudini reciproce între instituţiile reformiste şi clasa politică. Cred că trebuie să facem un efort pentru a învinge, de ambele părţi, suspiciunile şi prejudecăţile. Eu, unul, sperând că voi avea alături cât mai mulţi colegi, sunt gata să o fac. Sunt gata să spun profesioniştilor de la ANI, de pildă, că fac o muncă importantă şi justă - şi că se vor bucura de tot suportul meu parlamentar. Fără rezerve şi fără rea-credinţă. Acelaşi lucru este valabil pentru o instituţie precum DNA, care - atât timp cât reuşeşte să ofere senzaţia acţiunii obiective şi apolitice - trebuie protejată de orice lider şi politician responsabil.

Oportunitatea de a găsi calea normalităţii şi civilizaţiei apare rar. Când apare, ea trebuie primită cu curaj şi deschidere.