Parliamentary debates

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să supun astăzi atenţiei dumneavoastră un aspect ce ar trebui să prezinte interes pentru toţi cetăţenii, în special pentru noi, cei care avem posibilitatea de a întreprinde demersurile necesare pentru a oferi celor pe care îi reprezentăm un cadru legal, care să corespundă cât mai mult necesităţilor actuale.

După cum bine ştiţi, în momentul de faţă se află în comisiile de specialitate din cadrul Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege privind reglementarea activităţii de voluntariat în România.

Deşi acest proiect reprezintă un pas important în activitatea organizaţiilor nonguvernamentale din România, nu am putut trece cu vederea unele lacune importante. Sunt conştient că este o adevărată provocare realizarea unei legi care să răspundă necesităţilor celor peste 6.000 de ONG-uri existente la nivel naţional, însă asta nu trebuie să reprezinte o scuză pentru realizarea unei legi şubrede, care să nu aducă niciun beneficiu atât organizaţiilor, cât şi voluntarilor.

Un prim aspect important ce consider că trebuie menţionat în textul de lege îl reprezintă natura contractului de voluntariat. Consider necesară existenţa încadrării contractului de voluntariat în categoria contractelor cu titlu gratuit. Astfel se va elimina orice suspiciune cu privire la potenţialele obligaţii de natură pecuniară ce ar putea izvorî din simpla definire a contractului de voluntariat ca fiind o convenţie.

Mai mult decât atât, în definiţia oferită termenului de voluntar se face referire strict la capacitatea de muncă dobândită în condiţiile legii, dar nu se ia în considerare existenţa sau lipsa capacităţii de exerciţiu. Consider că prin eliminarea unui element atât de important cum este capacitatea de exerciţiu, se restrânge posibilitatea persoanelor cu capacitate restrânsă de exerciţiu sau lipsite de capacitate de exerciţiu de a contribui la activitatea organizaţiilor. S-a demonstrat ştiinţific faptul că persoanele ce suferă de tulburări din spectrul autist sau de Sindrom Down au capacitatea de a lucra, sunt creativi, pot empatiza mult mai uşor cu persoanele ce suferă de o condiţie similară, reuşind astfel să se califice ca fiind voluntari de succes.

Cea mai importantă problemă pe care o ridică acest proiect de lege o reprezintă faptul că, la nivel naţional, nu există o instituţie abilitată cu evidenţa ONG-urilor, astfel că nu se poate verifica activitatea de voluntariat întreprinsă de acestea. În plus, nu există un organ de control echivalent al Inspectoratului Teritorial de Muncă ce permite controlul veridicităţii certificatelor de competenţă eliberate de organizaţii la finalul perioadei de voluntariat.

Alături de aceste prevederi incomplete trebuie să menţionez şi faptul că "organizaţiei gazdă", aşa cum este denumită în proiectul de lege, nu i se prevede obligaţia de a elibera certificatul de competenţă la finalul activităţii de voluntariat, nefiind astfel îndeplinit însuşi scopul principal al legii.

În lumina celor prezentate, apelez la susţinerea dumneavoastră, stimaţi colegi, pentru a oferi atât organizaţiilor nonguvernamentale, cât şi cetăţenilor ce doresc să întreprindă activităţi de voluntariat, un cadru legal optim, menit să acopere, pe cât posibil, necesităţile acestora.