Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

Am citit de curând un document aflat, de altfel, la dispoziţia oricărei persoane interesate pe www.conpet.ro, am citit deci un document intitulat Codul de etică al S.C. Conpet S.A., operatorul sistemului naţional de transport ţiţei şi derivate prin conducte din România. Înscrisul cu pricina se doreşte a fi un fel de cod al onoarei salariaţilor unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, în întregul său documentul este o incontestabilă reuşită a celor care l-au întocmit, dar capitolul 2, care tratează conflictul de interese, este de departe remarcabil. Nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt, am venit cu argumente. Deci subcapitolul 2.1., intitulat "Oferirea de cadouri, favoruri sau servicii", are drept suport un text care îi asigură lui Nae Caţavencu calitatea de mentor al semnatarilor.

Citez şi mă mir: "Principiul de etică al societăţii este că nu oferă cadouri, servicii prin angajaţii săi clienţilor/partenerilor/furnizorilor. Totuşi, în anumite circumstanţe şi cu aprobarea conducerii, pot fi acordate astfel de articole care să fie în concordanţă cu practicile obişnuite de afaceri şi, respectiv, să nu contravină legii sau standardelor etice". Cele de mai sus se mai bucură şi de precizarea că "nu sunt considerate cadouri sau favoruri oferirea sau primirea de articole promoţionale".

Să discutăm un pic acest text. Care sunt circumstanţele în care aprobarea conducerii poate acoperi dăruirea unor persoane de interes de atenţii care să se ridice la un milion de lei, în trei ani de activitate controlată de Corpul de Control al Guvernului, cheltuielile de protocol? Cine şi în ce temei legal poate inventaria aceste circumstanţe? Cu care practici în afaceri trebuie să se afle în concordanţă articolele darului. Pe astea, practicile de afaceri adică, cine le-a legiferat acordându-le astfel clauza permisivă a cadorisirii la nivelul valoric mai sus anunţat? Şi dacă lipim pe un Maseratti o etichetă care să o declare produs promoţional în campania de promovare a unui şampon auto se cheamă că putem să fericim pe careva cu bijuteria automobilistică respectivă? Să mai spun că acestea toate prefaţează subcapitolul 2.2 al aceluiaşi Cod de etică şi care tratează acceptarea de cadouri de către salariaţii Conpet făcând sfios vorbire despre valoarea simbolică, adică fără valoare materială deosebită, a atenţiilor permise la preluare salariaţilor.

Se pare că a fost nevoie de acest control ca să ridice vălul protector de pe practicile celor cărora le-a fost încredinţată gestionarea acestei părţi din avuţia naţională. Se pare că aceşti gestionari temporari s-au purtat ca în târgul lui Cremene cu bunurile încredinţate, având în primul rând grijă de prieteni şi parteneri de circumstanţă politică şi, evident, de buzunarul propriu.

Că printre cei care s-au bucurat de prevederile Codului de etică al Conpet S.A. se numără rudele unor personaje politice ca doamna Anastase poate avea mai multă sau mai puţină relevanţă. Că doamna cu pricina a considerat o minciună suma anunţată pentru premiile încasate de tatăl Domniei Sale (cca. 126.000 lei) şi a declarat că salariul de 10.000 de euro primit de acelaşi tătic este în realitate situat la o treime din valoarea făcută publică. Nici măcar nu mă mai miră, încă n-am uitat cum numără doamna Anastase!

Dar tot aş fi curios să ştiu dacă tatăl domniei sale a avut, ca şef al departamentului de management şi comunicare al Conpet, contribuţii la fel de valoroase la încheierea ilegală a celor patru contracte de asistenţă şi reprezentare juridică, câte două pentru un litigiu, încheiate după 12 iunie 2012 şi pentru care s-au plătit sume de peste 108.000 lei!

Pentru mine personal şi pentru foarte mulţi alţii relevanţă vor avea măsurile de sancţionare ce vor trebui dispuse de instituţiile cu competenţă în domeniu vizavi de concluziile Corpului de Control al Guvernului.

La Conpet şi oriunde se va revela că s-a procedat asemenea!