Parliamentary debates

Domnul Mihai Baciu:

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputată Leonida Lari, se pregăteşte domnul deputat Romulus Moucha.

Am o rugăminte, însă: să vă încadraţi în cele 3 minute, pentru că mai sunt încă foarte mulţi colegi care s-au înscris la cuvânt şi pe care trebuie să-i ascultăm. Altminteri, vă spun, voi tăia microfonul, pentru cei care depăşesc 3 minute.

Aveţi cuvântul.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

După căderea Cortinei de fier, România trebuia să elaboreze imediat un plan coerent de apropiere de Basarabia, de pregătire a integrării în plan cultural, politic, social-economic, pentru a nu lăsa timp vecinilor hulpavi să-şi facă ei planurile lor.

La 27 august 1991, când Republica Moldova a făcut Declaraţia de independenţă faţă de imperiul sovietic, în chiar aceeaşi zi, fără multe ezitări, România a recunoscut un stat, un stat pe teritoriul său, depăşind aşteptările Moscovei, care deja condamnase Pactul Riebentropp-Molotov. Acest gest politic, venind ca o confirmare a odiosului pact, a fost, bineînţeles, condiţionat de ruşi, căci, dacă mai răsfoim istorie, aflăm că ei, încă din 1812, au voit destrămarea principatelor române.

Analizând această greşeală imensă, care iarăşi a împins Basarabia către est şi a amânat Unirea, fără să vrei îţi aminteşti de frazele de foc ale lui Eminescu, care zicea: "Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi şi prea întemeiate." Sau, când era vorba de cedări, poetul spunea din nou, destul de răspicat: "De bună voie, niciodată! Cu sila, şi mai puţin!"

Ei, uite că partea română a cedat de bună voie şi Basarabia, în 1991, apoi Bucovina, mai încoace, prin 1998, şi, în felul acesta, am ajuns să avem parte doar de consecinţele greşelilor comise, pe care le cunoaştem toţi: mai întâi, vânarea liderilor mişcării de eliberare şi întregire naţională din Basarabia; descurajarea maselor populare; sfârtecarea pământului basarabean în republicuţe, gen "găgăuză", "transnistreană", iar, mai recent, şi un judeţ bulgar. Toate acestea, pentru a amâna sau chiar a anula pentru totdeauna mult aşteptata Unire! În nordul Bucovinei, la fel, situaţia nu e mai roză.

Ne-am şters pe buze şi de NATO, am cedat şi pământul strămoşesc, călcând în picioare istoria şi dreptul internaţional, creând un trai insuportabil românilor de acolo. Aşadar, cu ajutorul Moscovei, al Kievului, dar şi al părţii române, în răstimp de 7-8 ani, s-a ajuns la federalizarea României, la cedări nemaiîntâlnite în istoria noastră de până acum.

În prezent, s-au reluat negocierile între România şi Republica Moldova, în vedere "tratatului bilateral". Ciudat sună, nu-i aşa? Tratat între românii din ţara mamă cu românii dintr-o provincie a ei! Pesemne că suntem unici în această meserie, de a face tratate noi între noi! Ba, încă, să ne poticnim la cuvinte ca: "fraternitate politică, economică, culturală", "frontieră comună". În locul acestora, s-ar fi ajuns, cică, la "relaţii speciale, dictate de comunitatea de limbă, istorie, cultură".

Ce să mai ocolim adevărul! Ne învârtim în jurul coziii, ne ferim unii de alţii, în timp ce prăduitorii străini ne iau teritoriile, ne schimonosesc istoria, ne batjocoresc literatura, ne sfidează tradiţiile...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăit 3 minute!

Doamna Leonida Lari Iorga:

... ne ameninţă cu dispariţia! Mulţumesc.