Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Paula Ivănescu. Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Vasilescu. Este aici sau e plecat? Deci domnul deputat Anghel Stanciu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu este pentru prima oară când o să aduc în discuţie soarta oamenilor şi faptul că noi ar trebui să ne gândim, indiferent că suntem din majoritate sau din opoziţie, să ne gândim, mai întâi, la echilibrul social, ca bază a coeziunii sociale, astfel încât să realizăm coeziunea naţională şi niciodată, de 1 Decembrie sau în oricare altă zi a anului, să nu se mai întâmple ce s-a întâmplat anul acesta.

Dacă înainte de Revoluţia din 1989 traiectul vieţii unei persoane era cunoscut din născare - învăţai ceva carte, din casa în care îţi întemeiai familia mergeai la cimitir, din slujba deţinută ieşeai la pensie, făceai şi creşteai până la 5 copii - nu acelaşi lucru se poate spune şi în actuala formă de organizare a societăţii. Foarte mulţi dintre noi se adaptează cu greu evoluţiei în democraţie, pentru că se suprapun construcţiei democratice toate neplăcerile transferării economiei centralizate în economie de piaţă eficientă şi performantă.

Majoritatea populaţiei, atinsă de sărăcie, şomaj, de lipsa iniţiativei private, are tentaţia să pună toate aceste nenorociri pe seama democraţiei, ceea ce este un lucru complet fals. Democraţia înseamnă libertatea individului, înseamnă alegeri libere, înseamnă respectul legii, înseamnă drepturi şi şanse egale pentru toată lumea.

Performanţele economice şi sociale ale naţiunii depind, în egală măsură, de guvernanţi şi de simplul cetăţean, cu condiţia să ne asumăm drepturile şi responsabilităţile, să cunoaştem şi să respectăm cu stricteţe legile ţării.

Trecând de la consideraţii generale la oglinda vieţii românilor din pragul de mileniu, constatăm că între teorie şi practică este o distanţă ca de la cer la pământ: oamenii o duc rău, în marea lor parte, veniturile unei familii se consumă în special pentru alimente, abandonul educaţional capătă proporţii alarmante, bătrânii mor din lipsa medicamentelor, tinerii îşi caută viitorul peste hotare, cuplurile nu mai aduc pe lume copii, locurile de muncă sunt din ce în ce mai rare şi mai prost plătite. Văzând acest tablou sumbru şi descurajator, te întrebi: oare suntem un popor uitat de Dumnezeu?! Nu, nu suntem uitaţi de Dumnezeu, numai că acesta nu ne-a dat mintea pe care trebuie s-o folosim în beneficiul nostru şi al celor de lângă noi.

Dacă treburile din ţara aceasta au mers atât de rău, în România ultimilor 10 ani, aceasta se datorează faptului că toţi guvernanţii, politicul, în general, mass-media, au pus accentul numai şi numai pe economic, pe reforma economică, pe finanţe, pe restructurări, ceea ce a fost şi este o mare greşeală. Cu excepţia unei perioade destul de scurte, dintre anii 1990 şi 1991, nimeni nu s-a mai gândit la oameni, la nevoile lor, la carierele lor, şi aceasta s-a văzut din evoluţia socială a societăţii. Cine poate să-şi închipuie că tranziţia, reforma economică se pot realiza fără oameni sănătoşi şi educaţi se înşeală amarnic!

În aceste zile, societatea îşi cere drepturile, prin ample mişcări de stradă. Sindicatele răbufnesc în toate colţurile ţării, studenţii au stat în stradă, copiii orfani îşi strigă durerea unui destin frânt, pensionarii au ieşit din rezerva omului de bun simţ, învăţat să sufere şi să rabde o viaţă întreagă, şi îşi cer dreptul la medicaţie, tot în stradă. Totul în stradă! De ce: pentru că societatea are nevoie de echilibru social. Şi dacă guvernanţii, politicienii de toate culorile vor rămâne surzi şi orbi, haosul se va instala în România.

Viitorul unei ţări, coeziunea naţională se pot realiza numai prin construcţia coeziunii sociale, care trebuie să stabilească echilibrul social, egalitatea de şanse, justiţia socială, solidaritatea faţă de cel aflat în dificultate. Trebuie să ne gândim, cu toţii şi chiar să şi simţim că o Românie modernă şi prosperă se poate construi numai cu oameni cultivaţi, sănătoşi şi liberi.

Deci, domnilor colegi, indiferent în ce parte a spectrului politic am fi, să ne gândim, mai întâi, la oameni.