Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Napoleon Pop. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De multe ori în susţinerile noastre politice privind opţiunea deplină şi definitivă pentru integrarea euro-atlantică ne place să afirmăm că nimic nu ne mai poate întoarce din drumul spre o democraţie consolidată, România satisfăcând criteriul politic de a deveni membră a selectei constelaţii euro-atlantice. Oare să fie chiar aşa pentru o democraţie de 12 ani, când recent Franţa, o ţară cu experienţă democratică incontestabilă, era pe cale, chiar şi parţial sau ca avertisment, să ne demonstreze că drumul ca direcţie poate avea două sensuri?

Realitatea franceză din primul tur de prezidenţiale are ca învăţământ suprem pentru noi îndepărtarea clasei politice, tocmai aceleia care este cea mai cu vocaţie pentru democraţie, de la agenda reală a cetăţeanului. Interesele acesteia pe termen lung, progres, prosperitate, viitor pentru copii, retragere la pensionare cu un venit decent, sunt tratate cu soluţii conjuncturale şi paleative la problemele sale acute, de ieri şi de astăzi, măsurile reflectând o mare doză de populism şi nesustenabilitate economică pe termen mediu şi lung.

Noile reglementări de politică economică şi fiscală, corect motivate în primul rând prin necesitatea creşterii încasărilor la buget şi numai apoi prin prisma alinierii la standardele europene, vin să demonstreze faptul că momentul scadenţei promisiunilor populiste, din punct de vedere al epuizării resurselor, se apropie. Privatizarea şi restructurarea, poate bine cotate ca indici cantitativi, nu are efectele calitative scontate, negociate cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, iar lipsa de capacitate de gestiune instituţională a reformelor promise - ca extensie a unei voinţe politice aflată şi ea în derivă - ne arată că gradul de colectare a taxelor şi impozitelor, deja aflate la niveluri insuportabile, este scăzut, punând în pericol limitele deficitului bugetar şi ale inflaţiei, pe lângă neonorarea cheltuielilor prevăzute politicilor sociale.

Mugurii clasei mijlocii încă nu apar, în schimb, documente oficiale confirmă, spre mirarea chiar a primului-ministru pe care o consider sinceră, procese de sărăcire şi excluziune socială aflate - atenţie! - pe o tendiţă de cronicizare prin degradarea capacităţilor şi patternurilor social-culturale de viaţă (citat din versiunea pentru consultări a Planului Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale).

Într-o declaraţie politică anterioară vorbeam despre pericolul revenirii la sloganul asimilării reformelor de către populaţie, care ar trebui să exprime grija guvernului faţă de suportabilitatea cetăţeanului.

Stimaţi colegi,

Ştim exact unde suntem cu aplicarea acestui slogan, exclusiv electoral şi populist, iar revenirea la el de data aceasta este o simplă scuză care vrea să acopere o mare responsabilitate a clasei politice şi mai ales a tuturor executivelor în întârzierea nepermisă a transformărilor de sistem, blamând în mod indirect cetăţenii care suportă de peste 10 ani consecinţele negative ale acestei întârzieri.

Sunt nevoit să fac un apel, de la această tribună, folosind cuvânt cu cuvânt textul care mi-a fost adresat mie de domnul M.Călin din Roman şi care consider că se adresează, de fapt, întregii clase politice: "Trebuie ca şi mai multe partide politice să se aplece cu atenţie asupra clasei muncitoare productive româneşti, pentru ca deznădejdea să n-o arunce în braţele populism-extremismului. S-o facă să înţeleagă că membrii ei cei mai isteţi, ordonaţi, harnici, cu dorinţa de perfecţionare profesională continuă, n-au a se teme de privatizare şi globalizare; aceştia îşi vor găsi un loc de muncă oriunde şi oricând. S-o facă să înţeleagă că trebuie să cântărească de două ori îndemnurile nesăbuite la grevă ale unor lideri sindicali. S-o facă să înţeleagă că o clasă muncitoare dintr-o firmă cu capital majoritar de stat poate contribui mult la facilitarea privatizării, deoarece un patron are nevoie de muncitori isteţi, harnici, ordonaţi, cu dorinţă de perfecţionare profesională, pentru a face faţă în acerba competiţie a economiei de piaţă.

Numai o clasă muncitoare de acest fel ne poate scurta hotărâtor drumul integrării în noua Uniune Europeană".

Domnilor, puţin idealism cu optimism este oricum mai bun decât orice formă a populismului fără nici o acoperire.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.