Parliamentary debates

Domnul Ilie Neacşu:

(Domnul preşedinte de şedinţă Corneliu Ciontu vorbeşte de la tribună.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

După 1989, atunci când fostele democraţiii populare din centrul şi estul continentului au pornit în regăsirea propriei identităţi, era evident faptul că această identitate nu poate fi decât una europeană. Iar Europa contemporană presupune vocaţie democratică, aderare necondiţionată la doctrina drepturilor omului şi, nu în ultimul rând, respect pentru statele vecine şi pentru configuraţia consacrată a Europei.

Aceste idei sunt şi cele care guvernează marile organizaţii occidentale: Uniunea Europeană şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. România, făcând uneori sacrificii istorice, şi-a demonstrat opţiunea autentică pentru Comunitatea Europeană. Totuşi, eforturile ei au fost, până în acest moment, aproape ignorate. Cu totul diferit a fost tratamentul obţinut de Ungaria. Această ţară a fost atent menajată şi propulsată rapid în structurile europene.

Şi, totuşi, domnilor, în lumina unor evenimente recente, devine legitimă întrebarea: a optat cu adevărat Ungaria pentru valorile europene? Este ea capabilă să-şi respecte vecinii şi să accepte configuraţia Europei contemporane?

Mă tem că răspunsul la aceste întrebări, deloc retorice, este: Nu! Mă tem că actualul Guvern ungar este încă tributar unei viziuni anacronice, este încă halucinat de un trecut imperial, care în lumea modernă sau chiar post-modernă nu mai poate fi decât ridicol.

Sunt acuzaţii care ţin, totuşi, de domeniul realităţii. Este evident faptul că deschiderea României faţă de Ungaria nu se bucură de reciprocitate. Este evident faptul că statul ungar, care pare un campion al europenismului de avangardă, atunci când solicită drepturi privilegiate pentru comunitatea maghiară din România, devine un campion al societăţii închise, atunci când îşi urmăreşte propriile interese.

I s-a cerut României să accepte o universitate exclusiv maghiară. Aşadar, o universitate etnică. Şi aceasta, în numele respectului pentru identitate şi istorie proprie. Şi, totuşi, în Ungaria se tipăresc manuale neautorizate de istorie a României!

I se cere României să accepte o decizie unilaterală şi arogantă privind instituirea legitimaţiilor de maghiari. Şi, totuşi, organizaţiile statului ungar subvenţionează apariţia unor compact discuri cu cântece revizioniste, cântece care jignesc istoria şi cultura română!

Mai grav este faptul că acest demers a fost iniţiat de către Asociaţia tinerilor ungari, adică de cei care reprezintă Ungaria de mâine. O Ungaria revizionistă, o Ungarie care pretinde respect, dar care nu este capabilă să-l ofere, o Ungarie incompatibilă cu valorile europene.

Partidul România Mare a avertizat în nenumărate rânduri asupra practicilor revizioniste maghiare şi pentru aceasta s-au găsit voci care să-l califice drept "extremist". Din nefericire, domnilor, se pare că extremismul se află dincolo de Tisa şi nu doar izolat, ci chiar în sferele puterii!

Partidul nostru îşi exprimă din nou credinţa în valorile solidarităţii europene. Dorim să fim prietenii unei Ungarii capabile de prietenie. Dorim o colaborare cordială şi eficientă cu vecinii noştri unguri. Şi credem în virtuţile dialogului. Este, însă, nevoie de două părţi, pentru ca un dialog să poată avea loc. Vă mulţumesc.