Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am afirmat în repetate rânduri că în ţara noastră nu există partide politice şi mă aşteptam, la anumite niveluri, mai jos, printre cetăţenii noştri sau printre alţi factori de decizie, din curiozitate măcar, să mi se ceară unele explicaţii, pentru că lucrurile sunt aşa cum sunt şi probabil că ar trebui ca la unele luări de poziţie sau la unele afirmaţii, voit riscante sau nu, cineva să se sesizeze.

De ce consider eu că, în ţara noastră, de 12-13 ani nu se manifestă formaţiuni politice, partide politice? Pentru că, pretutindeni în lume, aceste grupări au doctrine, au ideologii, au concepte economice, sociale, operează cu idei şi măsuri practice care au la momentul potrivit o finalitate. Pretutindeni, unde guvernează formaţiuni social-democrate, se văd în societăţile respective semnele, urmările clare ale punerii în operă a unor programe inspirate de doctrine social-democrate. Acolo unde guvernează liberalii, se percep în viaţa societăţilor respective urmările punerii în operă a unor programe liberale. Acolo unde guvernează creştin-democraţii, acolo unde guvernează alte doctrine şi ideologii, mai mult sau mai puţin, dar oricum, în viaţa comunităţilor respective se percep semnele acelor demersuri.

Ceea ce se observă cu ochiul liber în societatea românească, nu se afirmă public dar, între cetăţeni, aceasta este o constantă a discuţiilor de zi cu zi şi a percepţiilor şi a constatărilor individuale ale unor grupuri mai mari sau mai mici, tot ce se întâmplă în societatea românească nu seamănă nici a social-democraţie, nici a orientare socialistă, nici a măsuri liberale, nici a creştin-democraţie, nu se văd în mod real semnele punerii în operă ale unor programe care să aibă la bază doctrine şi ideologii articulate, aşa cum sunt ele afirmate public la numirea cabinetelor respective şi la aprobarea de către Parlament a programelor de guvernare.

Ce se vede în societatea românească ştie toată lumea: mafie generalizată, decadentism generalizat care paralizează orice iniţiativă curată cu demersuri social-umane care să justifice efortul de a aduce la cârma ţării formaţiuni, guverne, personalităţi, programe, concepte. Tot ce se vede în societatea românească; hoţie, tâlhărie, mafie, aranjamente de la cele mai mici până la cele inimaginabile, până la cele care depăşesc graniţele ţării şi se angrenează cu forţe obscure care concură la răul planetar.

Există în ţara noastră semnele clare că nu au guvernat şi nu guvernează formaţiuni politice, nici de stânga, nici de centru şi nici de dreapta, ci grupuri mafiote care au ruinat curând o ţară. De aceea, poate că este bine să ne aducem aminte câte o referire culturală uitată, ca aceea a lui Emil Cioran, care spunea că atunci când consideri că totul e pierdut, că totul e în zadar, abia din acel moment eşti absolut liber să încerci totul. Trebuie să vină cineva să stopeze jaful, hoţia, mafia, tâlhăria, după care să vină alţii într-o ţară în care s-a instaurat primatul legii, ordinea, să vină cineva şi să facă filozofie şi să aplice doctrine social-democrate, liberale, pe care le doresc cetăţenii la un moment dat.

Apare din când în când în viaţa noastră social-politică şi culturală câte o figură care sperie copiii netrimişi la culcare la vreme, aşa cum se întâmplă în ultima vreme cu figura unui fost prim-ministru, un gângav politic celebru care începe din nou să dea soluţii, să-şi declare averea, după ce fiica lui studiază pe undeva prin America, după ce a dijmuit după bunul plac, nu singur, banii sindicatelor. Este ştiut că în contul UGSR-ului, la momentul 22 decembrie 1989, existau 4,7 miliarde lei, atunci când cuvântul miliard nu făcea încă parte din fondul principal de cuvinte al limbii române, 1,8 milioane dolari şi alte valute. A moştenit această avere colosală, a afirmat public şi pe la televiziune şi pe unde mai putea că va repara case de cultură, va face nu ştiu ce mari minuni cu ei. Nu s-a făcut absolut nimic, banii au luat drumuri numai de ei ştiute, a ajuns, cu acest suport colosal, un gângav politic a ajuns premier, a ajuns primar general şi probabil că acum vrea să conducă şi vreo galaxie proprie cu periscopul pe care-l roteşte prin faţa ecranelor.

Ar fi momentul să se trezească cineva şi să încerce să promoveze o selecţie a programelor şi a eventualelor alternative, pentru că starea de lucruri din ţară, oricât ar cosmetiza-o cineva mai dând doi biscuiţi la două vile când îşi mai construieşte cineva un ponton, mai dă un pahar cu ceai dacă îşi mai face 7 gipuri în faţa vilelor, mai dă în contrapartidă iar o napolitană sau o eugenia, deci, pe principiul acesta nu se poate ajunge, din nefericire, nicăieri. Să vină cei care sunt în stare să întroneze ordinea şi legea în stat, pentru că ceea ce se întâmplă acum, inclusiv teatrul de marionetă pe care-l jucăm noi zilnic aici fără nici un fel de finalitate, reprezintă un drum al pierzaniei pentru naţiunea română, oricât de mari vi s-ar părea cuvintele care vi se spun. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.