Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Cristian Sandache, va urma domnul Ioan Sonea.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se intitulează "Scrisoare deschisă adresată cetăţeanului Tokes Laszlo".

Pentru dumneavoastră, primul război mondial nu s-a încheiat, iar românii sunt tot slugile nemeşilor, buni de bătut cu biciul, cu oasele frânte de roata călăului, ori tăiaţi în bucăţi atunci când vreun cutare honved pierdea măsura paharelor de pălincă. Sunteţi un anacronist civic, o aberaţie politică, un blestem individual care se doreşte transpus la dimensiunile unui blestem colectiv. Vă arde sub tălpi ţărâna martirilor de la Moisei, Ip şi Treznea. Vreţi hotarele României ciuntite din nou, ca în 1940, acreditând ideea că maghiarii din Transilvania vor dispare ca entitate dacă statul român nu va accepta absurdele dumneavoastră pretenţii.

Trianonul a fost un act de reparaţia istorică, iar nu un dictat, domnule coleg, întru spirit şi sfinţenie cu răposatul cardinal Andrei Bathory. Ce fel de om al bisericii mai sunteţi, dacă semănaţi în jur doar intoleranţă, din ce scrin prăfuit al istoriei aţi ieşit la lumină? Cine vă dreptul să ne ofensaţi memoria şi bruma de demnitate? Nu simţiţi oare cum se cutremură sub catapeteasma Transilvaniei sufletele celor 800 de mii martiri români aflaţi şi acum în tranşeele cerului? Pe pieptul dumneavoastră citim în contururile crucii ca într-o oglindă răsturnată privirea de gheaţă a lui Satan. Fiecare bucată de pâine, plămădită din grâul românesc o simţiţi în stomac asemenea unei lopeţi de pământ aruncată peste fotografia îngălbenită a regatului Ungariei Mari. Poate că în nopţile de nesomn când pe drumurile şerpuite umblă doar umbrele, veţi simţi în nări mirosul tronului înroşit în foc al lui Gheorghe Doja, cel care, deşi străin de neamul românesc, a înţeles că în lupta pe care o pornise, ungurii, secuii şi românii nu pot fi decât împreună.

Pe un bufon doritor de publicitate, precum Sabin Gherman, l-aş mai înţelege. Dumneavoastră însă, domnule, aşa zis episcop, reprezentaţi un caz cu mult mai complicat. Cred că, de fapt, nici nu mai complicat. Cred că de fapt nici nu sunteţi maghiar. Oameni ca dumneavoastră nu aparţin nici unui popor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.