Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă sunt colegi în sală care doresc să-şi susţină declaraţia.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul. Vă rog să vă şi prezentaţi.

Domnul Ioan Holdiş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Mă numesc Holdiş Ioan şi reprezint Grupul parlamentar al PD-L. "Devalorizarea continuă a învăţământului".

Stimaţi colegi,

A trecut exact o săptămână de la un moment pe care aş îndrăzni, în alte circumstanţe, să îl numesc istoric pentru România. În schimb, având în vedere cadrul în care ne aflăm, pentru a nu cădea în prada bombasticului, îl voi caracteriza ca fiind cel puţin inedit.

Acum o săptămână, Guvernul României îşi asuma în faţa noastră, stimaţi colegi, răspunderea pe trei pachete de legi de importanţă vitală pentru reformarea sistemului de învăţământ naţional, respectiv pentru restructurarea, modernizarea şi reformarea sistemului bugetar de stat.

Este pentru prima oară în istoria postdecembristă a României când o asemenea cutezanţă este cu putinţă. este, în opinia mea, un prim pas spre reforma veritabilă, ce până acum o săptămână nu a reprezentat decât o temă de campanie electorală şi virtuală.

Nu vreau să cad într-o adulaţie pentru cele trei pachete legislative. cu siguranţă mai este loc de mai bine şi sunt realist când vă spun că modificări şi amendamente vom mai vedea pe parcursul implementării reformei în România.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În opinia mea, efortul de reformare în educaţie, deschis săptămâna trecută de Guvernul României, în colaborare cu celelalte instituţii centrale ale statului, Preşedinţia şi Parlamentul, trebuie să fie unul continuu, trebuie să urmeze un singur vector, neapărat ascendent şi nu trebuie să fie deschis interpretărilor părtinitoare şi în interesul "unora".

Iată că nu a trecut o săptămână până când actualul ministru al educaţiei, dealtfel o componentă de bază în conceperea Legii educaţiei naţionale, şi nu exagerez când spun, un apărător fervent al principiilor emanate de noua legislaţie, emite un ordin prin care abrogă prevederi ale Legii statutului cadrului didactic.

Ordinul prevede încetarea numirilor cu delegaţie a directorilor de şcoli, făcute anterior de inspectorii şcolari. În schimb noii directori urmează să fie numiţi prin ordin de ministru, iar inspectoratele pot doar să propună o astfel de numire.

Orice reformă trebuie să tindă spre valori pe care sistemul actual nu le recunoaşte. Or, până la implementarea proiectului Legii educaţiei naţionale, sistemul de învăţământ din România nu a recunoscut niciodată ca valori şi principii depolitizarea şi descentralizarea educaţiei naţionale.

Tocmai aceste principii sunt implementate ca fiind condiţii "sine qua non" în noua lege a educaţiei, dar cu părere de rău, stimaţi colegi, tocmai aceste două principii sunt flagrant încălcate de doamna ministru Ecaterina Andronescu.

Legea educaţiei naţionale stipulează clar că directorul este numit de către consiliul de administraţie format din o treime cadre didactice, o treime reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale şi o treime reprezentanţi ai părinţilor. [art. 150 alin.(2)].

Este lesne de observat cum prin reprezentarea egală a administraţiei locale, a părinţilor şi a cadrelor didactice, consiliul de administraţie este pliat perfect pe principiul descentralizării şi autonomiei unităţilor de învăţământ.

Doamna ministru se pare că este deranjată de direcţia în care merg lucrurile şi se simte mult mai în largul domniei sale cu o administrare centrală a unităţilor de învăţământ, la nivel de minister, chiar din biroul domniei sale să se hotărască destinul unei şcoli, din Satu Mare, să spunem.

Nu este prima oară când o spun, dar îmi place să mă fac bine înţeles: la nivelul judeţului Satu Mare sunt 68 de directori şi directori adjuncţi numiţi cu delegaţie de Inspectoratul Şcolar Judeţean. Din totalul de 147 de directori, 43 au fost numiţi cu detaşare, iar toţi au primit detaşarea de la 1 septembrie 2009.

Pentru a mă apropia de încheiere, mă întreb: cum susţine Partidul Social Democrat descentralizarea şi depolitizarea sistemului educaţional din România? Poate prin ordinul MECI nr. 5139/16.09.2009, prin care ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, şi "Partidul" nu fac decât să implementeze o politică ultra-centralizată de control al unităţilor de învăţământ.

Deşi la nivel declarativ doamna ministru şi PSD-ul susţin reforma veritabilă despre care am vorbit la începutul declaraţiei, în mod duplicitar şi politicianist, stânga românească, prin reprezentantul său de vază, doamna Ecaterina Andronescu, îşi arată nostalgia pentru sistemul de învăţământ al anilor '90.

Vă mulţumesc.