Parliamentary debates

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

În cazul declarării unilaterale a independenţei regiunii Kosovo, România a avut încă din 2008 o poziţie corectă, anume de a nu recunoaşte un act de secesiune impus, care încalcă normele dreptului internaţional.

Din punctul de vedere al dreptului internaţional, aşa-numita declaraţie de independenţă este o secesiune unilaterală de Serbia şi un act ilegal în sine. În istoria politică a lumii, dreptul la autodeterminare s-a aplicat unor popoare şi nu unor minorităţi naţionale. Cazul Kosovo creează un precedent extrem de periculos, în care nu un popor în sine, ci o minoritate îşi declară independenţa. Mai periculos decât asta mi se pare faptul că această secesiune s-a făcut cu spijinul marilor puteri democratice şi, faţă de Serbia, prin constrângerea acestei ţări să nu se opună ruperii uneia din provinciile sale istorice. Acest lucru aminteşte de înţelegerea de la München din 1938, în care două mari puteri democratice, Anglia şi Franţa, au constrâns Cehoslovacia să cedeze Regiunea Sudetă Germaniei naziste.

Din acest punct de vedere, mă îngrijorează unele afirmaţii ale ministrului de externe şi ale primului-ministru care sugerează că România ar trebui să recunoască Kosovo.

Consider că România nu trebuie să recunoască independenţa aşa-numitului stat Kosovo, în ciuda oricăror presiuni şi "recomandări" primite.