Parliamentary debates

Domnul Remus-Florinel Cernea:

"Modificarea Constituţiei, statul laic şi libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie pentru toţi cetăţenii"

Cum ar fi ca un ortodox să fie obligat să jure cu "Aşa să-mi ajute Allah!"? Cum ar fi ca un musulman să fie forţat să îşi abjure credinţa? Cum ar fi ca un adept al religiei mozaice să fie forţat să treacă la creştinism? Cum ar fi ca un ateu sau un liber-cugetător să fie convertit cu forţa? Astfel de lucruris-au întâmplat desîn istorie şi se întâmplă şi astăzi. Ieri,în Siria, un tânăr a fost împuşcat mortal pe stradă în oraşul Allepo,doar pentru că a afirmat că nu este credincios. Tendinţa unora de a-şi impune religia în faţa altora este aşadar un lucru des întâlnit şi care ia forme extreme.

La ce bun să avem o Constituţie, în România,care să fie discriminatorie din acest punct de vedere? O constituţie care să contrasteze cu principiul unui stat laic, o constituţie care să limiteze accesul la unele demnităţi publice pe motiv religios...

Spre exemplu,art. 82 alin. (2) şi 104 alin.(1) privind jurământul de credinţă depus de persoanele care nu au o credinţă religioasă monoteistă sau nu au nicio religie, în calitate de preşedinte al României, prim-ministru, ministru sau de membru al guvernului.

Am propus la Comisia pentru revizuirea Constituţieica formula religioasă "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" de încheiere a jurământului de credinţă prevăzut de Constituţie la art. 82 pentru preşedintele României să fie înlocuităcu jurământul pe onoare şi conştiinţă, versiune prevăzută de Legea nr. 8 din 2002 privind jurământul parlamentarilor, în cazul acelor persoane care nu au religie monoteistă sau care nu aunicio religie, fiind atei, agnostici, sceptici sau liber-cugetători.Astfel, la art. 82 propun adăugarea unui alineat, nr. 3, cu următorul conţinut:

"Art. 82 alin. (3): Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula: "Jur pe onoare şi conştiinţă", care prefaţează jurământul."

Motivaţie:articolul 82, alineatul (2) şi articolul 104, alineatul (1) din Constituţie se referă la jurământul de credinţă faţă de patrie şi popor pe care trebuie să-l depună membrii Guvernului, miniştrii, secretarii de stat, primul-ministru şi preşedintele României. Acest jurământ se încheie cu formula religioasă <Aşa să-mi ajute Dumnezeu!> şi este obligatoriu pentru preluarea mandatului.

Ţările din Europa nu mai au această formulă obligatorie a jurământului. Ea este prevăzută în unele legislaţii naţionale, dar ca formulă opţională. Acele persoane care nu au o religie sau care nu au o religie monoteistă (de exemplu, sunt budişti, religie în care nu există Dumnezeu, sau hinduişti, sau şintoişti unde sunt mai mulţi zei) sau care sunt atee, agnostice, liber-cugetătoare, aşadar nu au o religie, îşi pot vedea drepturile politice restricţionate pentru că ele nu-şi pot prelua mandatul dacă nu depun jurământul. Ar fi un conflict al acestei prevederi cu libertatea lor de gândire, conştiinţă şi religie prevăzută deart. 9 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede următoarele:

Art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie

1). Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

2). Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege, care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora."

Accesul la înalte funcţii publice, precum cea de preşedinte, prim-ministru, ministru sau membru al Guvernului este rezervat prin Constituţie (art. 82 alin. (2) şi art. 104) numai persoanelor care împărtăşesc o credinţă religioasă monoteistă, fiind aşadar vorba de o gravă discriminare pe motiv de gândire, conştiinţă şi religie. Este încălcat astfel art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România.

Constituţia României, adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, la art. 82 alin. (2) şi art. 104 stipulează că numai persoanele care împărtăşesc o credinţă monoteistă pot să ocupe înalte demnităţi în stat precum cele de preşedinte al României, prim-ministru, ministru sau membru al Guvernului României. Jurământul cerut demnitarilor conţine o formulă religioasă obligatorie:

"(2)Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: "Jur să-mi dăruiesc toata puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

Nu sunt prevăzute derogări de la depunerea acestui jurământ, astfel că un ateu, un agnostic, un liber-cugetător, un deist sau un credincios budist este exclus din start unei demnităţi publice precum cele menţionate.

Acest lucru reprezintă o discriminare politică gravă pe motiv de religie. Articolele din Constituţie menţionate intră în conflict cu alte articole din legea fundamentală. Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor "în faţa legii şi a autorităţilor publice,fără privilegii şi fără discriminări"(art. 16alin. 1)şi afirmă laart. 4 alin. (2):"România, patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă,de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială"(s.n.). De asemenea, prinart. 29 alin. (2) este garantată libertatea conştiinţei.

O astfel de prevedere discriminatorie este rară în ţările U.E. Chiar şi înPolonia, ţară în care Biserica Catolică joacă un rol important social şi politic, formula "Aşa să-mi ajute Dumnezeu" este doar opţională.

DoarGrecia, dintre ţările cu o Constituţie recentă, are stipulat un jurământ obligatoriu cu caracter religios pentru şeful statului, dar nu şi pentru alţi demnitari. Jurământul de credinţă nu conţine referiri religioase nici în cazul unora dintre monarhiile europene precum cea dinBelgia.

De asemenea,Irlanda, care însă are o Constituţie ce datează din 1938, care prevede însă separarea dintre stat şi biserică, prevede un jurământ cerut preşedintelui republicii, consiliului de stat (care include prim-ministrul, viceprim-ministrul, ministrul de justiţie, preşedintele Înaltei Curţi, procurorul general şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului), înalţilor magistraţi care are un conţinut religios discriminatoriu faţă de persoanele care nu împărtăşesc credinţa în Dumnezeu.

Ţări membre ale Uniunii Europene care nu au o formulă religioasă în jurământ pentru înalţii demnitari ai statului:Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Franţa, Letonia, Slovacia, Slovenia, Spania, Portugalia, Luxemburg, Olanda.

Ţări membre ale UE care au un conţinut religios opţional în jurământul înalţilor demnitari: Austria, Germania, Lituania, Polonia, Regatul Unit, Malta.

După cum se observă, în majoritatea cazurilor, ţările membre ale Uniunii Europene au înţeles că o astfel de prevedere precum obligativitatea unui jurământ cu conţinut religios pentru un demnitar al statului este discriminatorie.

Va trebui ca şi România să reglementeze astfel de teme în luminabunelor practici şi principii nediscriminatorii asumate de către statele membre UE. Orice fel de luare de poziţie a Parlamentului European şi a altor instituţii europene va fi deosebit de utilă şi, suntem convinşi, va grăbi luarea unor măsuri.