Parliamentary debates

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Atenţie la sistemul de sănătate!"

Domeniul sănătăţii publice este unul dintre cele mai slab gestionate portofolii. Chiar dacă fostul ministru Eugen Nicolăescu s-a agitat mult, se pare că a făcut-o absolut degeaba. Lipsa de eficienţă a ministrului şi implicit a sistemului, respectul redus pentru demnitatea medicilor, inadecvarea la nevoile pacienţilor - sunt doar câteva dintre tarele sistemului public de sănătate recunoscute de societate şi mediul politic, dar a căror rezolvare trebuie să devină o maximă prioritate.

În locul unei dezbateri ample, care să ia în calcul atât un audit al sistemului, cât şi argumentele medicilor şi pacienţilor, fostul ministru al sănătăţii a preferat "îmbunătăţirea" legii prin adoptarea de ordonanţe de urgenţă şi prin lansarea diferitelor programe pilot, mai mult sau mai puţin utopice. Suntem astfel în situaţia în care medicii de familie reclamă imposibilitatea desfăşurării eficiente a activităţii lor din cauza birocraţiei şi a neclarităţilor legislative. Este ridicol ca medicilor care lucrează online cu Sistemul Informatic Unic Integrat şi emit reţete electronice să li se solicite şi tipărirea rapoartelor trimise electronic şi a reţetelor! Mai mult decât atât, deşi de la 1 ianuarie 2013 cardurile de asigurat ar fi trebuit să funcţioneze, ele nici acum nu sunt folosite. Şi asta în condiţiile în care proiectul cardului de asigurat a costat mai mult de 20 de milioane de euro, iar România pierde anual în jur de 500 de milioane de euro numai prin fraudele din sănătate. Să mai spun că mai mult de 14.000 de medici au părăsit ţara în ultimii şase ani - o dovadă în plus a lipsei de încredere a specialiştilor în sistemul de sănătate românesc?!

Pe plan european, România înregistrează cel mai mic procent al cheltuielilor cu sănătatea raportat la PIB; avem numărul cel mai mic de medici la mia de locuitori, iar pacienţii trebuie să aştepte mai mult de cinci ani pentru a beneficia de tratamente compensate noi, în timp ce în ţări precum Germania accesul este imediat.

Acestea sunt câteva date care arată slaba gestionare a domeniului sănătăţii. Având în vedere premisele, noul ministru al sănătăţii este obligat să amelioreze gestionarea sistemului şi, sprijinit de toţi factorii de decizie să încerce să stabilizeze şi să ofere predictibilitate acestui sistem. Este o muncă extrem de grea, iar următoarele demersuri, extrem de urgente, trebuie să aibă în vedere semnarea cât mai rapidă a contractelor cu furnizorii de servicii medicale.