Parliamentary debates

Domnul Aurelian Ionescu:

"Educaţia gratuită - un drept pentru care 30 de copii din Adâncata plătesc cu bani sau cu efortul de a merge pe jos 8 km până la şcoală"

În aceste zile, la doar 55 km de Bucureşti, zeci de elevi şi părinţii lor se confruntă cu o situaţie ce vorbeşte de la sine despre starea jalnică în care a ajuns mecanismul organizatoric propriu învăţământului românesc. 30 de copii din satul ialomiţean Patru Fraţi, comuna Adâncata, sunt nevoiţi să meargă zilnic pe jos 8 km până la şcoala din comuna vecină, Dridu, pentru a participa la cursuri. Alternativa de moment la această situaţie de neconceput pentru un sistem educaţional european de secol XXI o reprezintă plata lunară a unei sume de aproximativ 140 de lei către o firmă privată de transport, efort financiar pe care părinţii acestor copii nu şi-l pot permite, din cauza lipsei veniturilor.

Problema este cu atât mai dificilă cu cât transportul elevilor de la Adâncata la şcoala din Dridu nu poate fi făcut pe cea mai scurtă rută dintre cele două localităţi, deoarece administraţia judeţeană s-a blocat în demersul de a găsi un constructor pentru podul rutier peste râul Prahova, aflat în conservare încă din toamna anului trecut, iar Primăria Dridu a sistat alocarea de fonduri pentru transportul cu microbuzul şcolar.

Pentru starea de fapt însă, incluzând aici mai ales neajunsurile şi neputinţele din plan administrativ local şi judeţean, nu pot fi făcuţi responsabili cei 30 de copii ce se chinuie zilnic să beneficieze de dreptul la educaţie şi nici părinţii acestora, cei care sunt lipsiţi de resursa financiară ce ar asigura transportul elevilor la şcoală în condiţii de confort şi siguranţă. Şi, pentru că vorbim de siguranţă, precizez că traseul pe care elevii merg la şcoală înseamnă traversarea unui pod avariat, a unui dig din jurul barajului Dridu şi o porţiune de pădure...

În ciuda situaţiei dificile în care se află elevii navetişti din Adâncata, în afara semnalelor de presă ce poartă cu ele mesajele de indignare ale părinţilor, nicio instituţie în drept să rezolve problema nu pare a se grăbi s-o facă. De aceea, vreau să trag un semnal de alarmă şi să solicit în mod public Ministerului Educaţiei şi implicit Inspectoratului Şcolar Judeţean Ialomiţa să analizeze posibilitatea dotării Primăriei Adâncata cu un microbuz şcolar, aşa cum autoritatea locală a primit asigurări că se va întâmpla încă de acum câteva luni, de la vremea distribuirii în teritoriu a autovehiculelor cu această destinaţie cumpărate de Ministerul Dezvoltării din banii pe certificate verzi.

O altă soluţie la problema transportului copiilor la şcoală este asigurarea resursei financiare la nivelul autorităţii locale ce dispune deja de microbuz şcolar. Astfel, din punct de vedere administrativ, stă în puterea de decizie a Consiliului Judeţean Ialomiţa să aloce Primăriei Dridu fondurile necesare transportului elevilor din Adâncata la cursuri, cel puţin pentru perioada de două luni şi jumătate rămasă până la finalul acestui an şcolar. Astfel, transportul cu microbuzul şcolar aflat în proprietatea Primăriei Dridu s-ar putea relua în cel mai scurt timp. Concomitent, administraţia judeţeană va trebui să închidă cât mai rapid, şi în termeni favorabili pentru binele public, subiectul reabilitării podului peste râul Prahova, la Dridu, un proiect cu care a rămas datoare nu numai faţă de cetăţenii din zonă, ci şi faţă de întregul angrenaj de transport rutier din perimetrul delimitat de DN2, DN2A, DN1D şi centura capitalei.