Parliamentary debates

Domnul Cornel-George Comşa:

"Instituţia prezidenţială, aşa cum ar trebui să fie"

După 10 ani, o schimbare semnificativa şi energică se petrece pe scena politică românească. După 10 ani, începând cu data de 16 noiembrie 2014, românii se pot bucura de o altă imagine a unui şef de stat, sperăm mai bună decât cea a preşedintelui Traian Băsescu. Schimbarea mult dorită s-a reflectat în votul suveran al poporului român care, înconjurat de tulburări sociale şi politice, a luat decizia de a schimba traiectoria aşteptată a evoluţiei clasei politice româneşti.

Duminică, 16 decembrie 2014, românii au votat schimbarea aşa cum şi-au dorit-o, iar tinerii au fost cei care au demonstrat că votul este cea mai puternică armă de apărare a valorilor şi principiilor democraţiei. După alegerile de duminică, Biroul Electoral Central l-a anunţat câştigător al alegerilor prezidenţiale pe Klaus Werner Iohannis, un om politic provenit din administraţia locală, un etnic german de naţionalitate română, o figură nouă pe scena clasei politice româneşti. Având în vedere experienţele şi istoria sa politică recentă, întreaga elită politică românească şi cetăţenii acestei ţări au mari aşteptări, îndeosebi în ceea ce priveşte modul de exercitare a funcţiei pe care o va ocupa de facto după 22 decembrie.

Noul preşedinte al României trebui să-şi înţeleagă responsabilitatea funcţiei şi asumarea serviciului său în slujba naţiunii române. El trebuie să fie garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, asigurând un echilibru între puterile statului, prin rolul său de mediator între legislativ şi executiv. Preşedintele României trebuie să reprezinte statul român şi interesele sale în relaţiile internaţionale, iar demnitatea şi profesionalismul reprezintă puncte de referinţă esenţiale în exercitarea acestor atribuţii.

Instituţia Preşedintelui României are nevoie de o nouă modalitate de exercitare în faţa românilor şi a întregii lumi, de o notă de seriozitate, încredere şi diplomaţie. Astfel, noul preşedinte trebuie să intre treptat şi sigur în matca instituţională, asumându-şi-o pe deplin. România are mai multă nevoie ca niciodată de un preşedinte care să unească tot poporul în jurul instituţiei sale, să asigure dreptatea socială şi să deţină balanţa justă de echilibru între toate instituţiile statului român şi între puterile politice exercitate de acestea.

În ultimii 10 ani am avut un exemplu excentric, derapant, de a fi preşedinte, o perioadă în care Traian Băsescu şi-a încălcat în mod repetat atribuţiile constituţionale. Istoria nu trebuie uitată niciodată, mai ales în această perioadă esenţială pentru cel care va ocupa prima funcţie în stat. Nu trebuie uitat cum fostul preşedinte Traian Băsescu şi-a părăsit frecvent şi voit rolul de mediator între partidele politice şi imparţialitatea în campaniile electorale. Acesta şi-a asumat roluri partizane fără o justificare juridică şi morală, a divulgat elemente din dosare care erau pe rolul diverselor instanţe, a calificat apriori drept vinovaţi sau nevinovaţi cetăţeni ai României care erau parte a unor anchete sau investigaţii în curs. A interferat cu activitatea Guvernului şi a primului-ministru în mod abuziv şi, poate cel mai grav, a discreditat în repetate rânduri Parlamentul, emblema democraţiei şi a suveranităţii poporului român.

Toate aceste abateri de conduită profesională şi etică au culminat cu două suspendări din funcţie, Traian Băsescu intrând în cartea neagră a istoriei României ca fiind singurul preşedinte demis de mai mulţi români decât l-au votat în ultimul mandat de preşedinte, chiar dacă Curtea Constituţională nu a validat la acea dată referendumul.

Klaus Iohannis are şansa de a fi un preşedinte mai respectuos cu legile şi cutumele ţării deoarece se bucură de un larg sprijin popular, se bucură de sprijinul tinerilor ieşiţi pentru prima dată după 20 de ani în număr atât de mare la vot şi de încrederea elitelor intelectuale şi a clasei mijlocii. În parcursul lui politic sperăm să nu-şi exceadă atât de flagrant rolul, precum a făcut-o Traian Băsescu în relaţia cu propriul popor, dar şi cu toţi actorii de pe scena politică, indiferent dacă vorbim de putere sau opoziţie. De asemenea, noul preşedinte nu trebuie să uite că are în spate susţinerea unei formaţiuni noi a dreptei unite, o unire a două partide cu mentalităţi şi istorie diferite. Această fuziune trebuie atent gestionată pentru a nu produce aceleaşi dezechilibre pe care le-am resimţit în istoria alianţelor partidelor politice româneşti.

Nu în ultimul rând, am fost îngrijoraţi şi de faptul că, pe finalul campaniei electorale, celălalt candidat, Victor Ponta, a început să folosească instituţiile statului în susţinerea sa - a se vedea cazul INS - respectiv statisticile anunţate miercuri, cu două zile înainte de comunicarea oficială, sau adresarea brutală şi selectivă către reprezentanţii mass-media. Aceste acţiuni abuzive în care anumite trusturi de presă erau denigrate le-am văzut şi în mandatul preşedintelui Traian Băsescu, iar candidatul Victor Ponta ne-a sugerat în campania electorală că împărtăşeşte metode similare de folosire a puterii în interes personal şi de lezare a independenţei presei. Apreciem astfel că rezultatul votului a ţinut cont şi de aceste realităţi reflectate pe scena publică în timpul campaniei, fapt care demonstrează că poporul român a dat un vot împotriva a ceea ce puteau să perpetueze fostele acţiuni politice ale preşedintelui Băsescu.

Salutăm apropiata instalare a unui nou preşedinte, cu speranţa că va reintra în matca instituţională desenată de Constituţia României pentru cea mai înaltă funcţie în stat, că nu va perpetua politica preşedintelui-jucător, ci va asigura un echilibru între puterile statului, va promova investiţia guvernului în educaţie, sănătate, industrie şi apărare, va promova elita intelectuală română, va reprezenta interesul naţional al României cu demnitate şi va fi un preşedinte în slujba tuturor românilor.