Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Petre Moldovan.

Domnul Petre Moldovan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Fac de la bun început precizarea că această declaraţie vroiam să o fac acum două săptămâni, însă din motive obiective sunt în măsură să o prezint doar astăzi. Ea se intitulează: "Comitetul parlamentar mixt Uniunea Europeană - România, opoziţia românească şi interesul naţional".

Recenta reuniune a Comitetului parlamentar mixt Uniunea Europeană - România, organizată la începutul lunii noiembrie la Bucureşti, a avut ca obiect dezbaterea şi aprobarea proiectului de recomandări privind stadiul în care se află România în procesul de pregătire a aderării la Uniunea Europeană.

În mod surprinzător, proiectul de recomandări pus în dezbaterea comitetului a avut de această dată o tentă pronunţat negativistă, fiind evidentă tendinţa de a trece sub tăcere sau de a bagateliza unele din progresele realizate de România, de a omite unele evoluţii pozitive, de a hiperboliza sau generaliza nerealizările sau disfuncţiile, de altfel, reale, care se manifestă în unele domenii ale vieţii economice şi sociale din România.

Tenta negativistă a proiectului de recomandări a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât raportul Comisiei europene, abordând în general aceeaşi problematică conţine, pe lângă critici, şi obiecţii juste şi aprecieri, fie mai pozitive, fie mai nuanţat formulate vizavi de aceleaşi subiecte.

Cum să accepţi recomandarea ca: "Guvernul să creeze instituţiile de bază ale economiei de piaţă", când acestea există în totalitate şi funcţionează în mod adecvat?

Cum să accepţi recomandarea ca: "Guvernul să fixeze un termen pentru încheierea retrocedării proprietăţii care să nu depăşească data probabilă a încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană"? Este, oare, posibil să ceri ca în doi ani, până în 2004 să închei acest proces, când probabil şi generaţiile viitoare vor trebui să continue să plătească despăgubiri?

Cum să accepţi formularea: "FMI este preocupat de rata înaltă a inflaţiei prevăzută a atinge 22% la sfârşitul anului 2002, care evidenţiază în mod nefericit slăbiciunile structurale ale economiei româneşti"?

Sigur, constatarea este corectă, inflaţia progonozată este de 22% şi economia noastră îşi are slăbiciunile ei, dar chiar nu vrea nimeni să vadă că inflaţia descreşte de la an la an, că în 2001 mai aveam o inflaţie de 42% şi că pentru 2003 ne propunem o rată de 14%? Şi astfel de exemple ar putea continua.

În aceste condiţii, delegaţia parlamentară română, compusă din membri ai Comisiei pentru integrare europeană, a avut dificila sarcină de a încerca să introducă în proiectul de recomandări al CPM amendamente care să restabilească un raport corect între aprecierile pozitive şi cele negative, să elimine subiectivismul unor formulări, astfel încât realitatea românească să fie mai obiectiv prezentată.

Am rămas însă consternat să constat că în multe cazuri parlamentarii români, reprezentanţi ai unor partide de opoziţie, partide care, cel puţin la nivel declarativ, sunt susţinătoare ale demersurilor de integrare europeană a României, nu numai că nu au susţinut bătălia dusă de parlamentarii PSD pentru îmbunătăţirea proiectului de recomandări, ci chiar au folosit prilejul de a se plânge la "Înalta Poartă" europeană, atribuind intenţii sau vine imaginare Guvernului.

Astfel, o şedinţă de dezbatere în care parlamentarii români ar fi trebuit să apere şi să susţină interesul naţional, prin reflectarea corectă în documentul CPM a realităţilor româneşti, aşa cum sunt ele, cu plusuri, cu minusuri, cu realizări şi neîmpliniri, s-a transformat într-o ocazie de a ataca Guvernul şi partidul de guvernământ, de a formula plângeri ne - sau parţial justificate, de a oferi europarlamentarilor o jalnică imagine a luptelor politicianiste interne, "supapa" unor frustrări care nu au putut fi soluţionate prin forţa argumentelor în confruntarea politică internă.

Şi îmi pun, oare a câta oară, întrebarea: oare când opoziţia va înţelege că integrarea europeană pe care clamează că o susţine este a României şi nu numai a Guvernului a cărui acţiune o blamează, că interesul naţional prevalează asupra intereselor politice partizane, că apartenenţa ţării noastre la uniune este idealul marii majorităţi a cetăţenilor ţării, pe care am promis să-i reprezentăm şi să-i servim.

Când vom înţelege că problemele reale cu care se confruntă România nu se rezolvă prin reclamaţii la "înalta poartă", ci prin funcţionarea mecanismelor democraţiei interne româneşti?

Vă mulţumesc.