Parliamentary debates

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Popa şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Bivolaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Neculai Popa:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Recent ministrul privatizării, domnul Sorin Dimitriu, a emis un ordin prin care societăţile comerciale privatizate sau pentru care procedura de privatizare a fost încheiată până la sfârşitul anului trecut vor beneficia de 60% din fondurile înregistrate din vânzarea acţiunilor. Banii urmează să fie folosiţi pentru retehnologizarea, dezvoltarea sau pentru plata datoriilor. Surprinzătoarea măsură, mult aşteptată şi aproape nesperată, vine ca un balon de oxigen pentru cele 300 de societăţi comerciale care vor beneficia de efectele sale, după cum alte sute de societăţi care au fost privatizate în ultimii ani şi pentru care aceste fonduri cuvenite prin lege au fost blocate, urmează să primească banii de mult aşteptaţi. Pe scurt, suma pe care o vor primit societăţile comerciale este de peste 1000 de miliarde de lei. Curajului de a lua o astfel de decizie este extrem de importantă pentru dinamica privatizării şi pentru succesul acestei acţiuni, i se adaugă şi o altă decizie, care vizează returnarea a 60% din sumele rezultate din privatizare şi societăţilor comerciale care vor recurge la vânzarea acţiunilor deţinute de stat. Nu putem dcât să salutăm fermitatea şi promptitudinea cu care a acţionat ministrul privatizării pentru înlăturarea celei mai serioase piedici care a fost pusă în calea privatizării, o dată cu apariţia năstruşnicei Legi nr.44/1998 impusă prin asumarea răspunderii guvernului. După cum se cuvine, în aceeaşi notă, să apreciem şi reacţia promptă a premierului Radu Vasile care a declarat, fără echivoc, că este întru totul de acord cu măsura luată de ministrul privatizării.

Implicaţiile acestei decizii surprinzătoare sunt foarte serioase. Pe lângă efectul benefic pentru societăţile în cauză, trebuie luat în calcul şi efectul incitant pentru potenţialii participanţi la procesul de privatizare. Cu totul altfel este interesat un cumpărător în adjudecarea unui pachet de acţiuni sau în cumpărarea unor active când ştie că o parte însemnată din fondurile cheltuite sunt returnate pentru capitalizarea societăţii respective.

A fost sesizată, sperăm la timp, cea mai gravă cauză a blocării privatizării în primele 4 luni din acest an, când nici măcar 1/5 din cât s-a stabilit nu s-a privatizat. Nu atât criza politică, ci produsul cel mai stupid, catastrofal al acestei crize, noua Lege a privatizării, impusă în pripă, constituie adevărata cauză a stagnării privatizării. Este şi motivul pentru care apreciem că o revedere rapidă a acestei legi este nu numai oportună, dar şi absolut necesară. Nu peste 5-6 săptămâni, ci în aceste zile. Iar pentru a evita orice tergiversare, chiar cu riscul abdicării de la promisiunile făcute, Guvernul ar trebui să promoveze această lege sub regimul urgenţei, fie prin ordonanţă, fie prin asumarea răspunderii guvernamentale, ştiindu-se că măsurile propuse sunt în esenţa lor agreate şi de Opoziţie. Astfel, este aproape exclus ca procedura parlamentară normală să scoată la liman şirul de modificări necesar al Legii privatizării mai repede decât în toamnă, ceea ce ar însemna compromiterea acestui an în planul privatizării.

Nevoia unei reacţii rapide este determinată şi de implicaţiile pe care modificările proiectate la Legea privatizării le va avea asupra bugetului pe acest an. Deocamdată, dintr-o simplă evaluare, rezultă că, în urma deciziei ministrului Sorin Dimitriu, 1000 de miliarde de lei vor lua calea directă spre societăţile privatizate. Alte sute de miliarde, dacă nu cumva mii de miliarde, ar urma acelaşi drum, potrivit unei măsuri exprese incluse de Ministerul Privatizării în Programul de guvernare. Este vorba de efectele pe care le va avea, cum prevede expres programul: utilizarea fondurilor obţinute din vânzările de active de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, inclusiv în scopul restructurării, retehnologizării, dezvoltării, societăţilor comerciale respective.

Modificările Legii privatizării, evident, trebuie făcute urgent, înainte de discutarea bugetului, pentru a nu compromite întreaga restructurare a proiectelor bugetare aflate într-un echilibru fragil. Şi alte măsuri din programul de guvernare, de această dată cu posibile efecte benefice asupra bugetului, impun urgentarea procedurii de modificare a Legii privatizării. Iată doar două dintre ele. Susţinerea privatizării unor societăţi comerciale mari, cu datorii importante la bugetul de stat, şi de asigurări sociale, la bănci şi alţi creditori, prin conversia datoriilor în acţiuni, reeaşalonări etc. În acest fel, s-ar putea ca o importantă parte din sumele prevăzute din proiectul de buget pentru dobânzile aferente, datoriile publice preluate de Bancorex şi Banca Agricolă să fie diminuate. Demararea procesului de privatizare în domenii de interes bugetar: învăţământ şi sănătate. Intenţiile spectaculoas în materie de privatizare anunţate de ministrul de resort au nevoie înainte de toate, de un susport legislativ adecvat. Rămâne să vedem ce va urma sau cât de lung şi de consistent va fi şirul unor astfel de iniţiative incitante, dar nu şi lipsite de risc şi de vulnerabilitate.

Vă mulţumesc.