|
Doamna Roberta Alma Anastase: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Anul şcolar care tocmai s-a încheiat, a scos la iveală un lucru foarte îngrijorător, şi anume accentuarea abandonului şcolar în învăţământul preuniversitar românesc. Acest fenomen, alături de continua scădere a populaţiei tinere în România, trebuie să ne dea de gândit. Ştim cu toţii că astăzi bogaţia unui stat constă în nivelul de educaţie al populaţiei sale. Acesta este şi motivul pentru care oECD anticipează societatea cunoaşterii, în care cel puţin 50% dintre cetăţenii angajaţi să fie licenţiaţi. În ultimii ani, sistemul educaţiei preuniversitare din România a tot căutat soluţii provizorii la provocările post-revoluţionare. Astăzi, mai mult ca oricând, învăţământul are nevoie de o viziune pe termen lung, coerentă şi fără ezitări. Trebuie să creăm un parteneriat puternic între şcoală, părinţi, elevi şi autorităţile locale, pentru a reconstrui dialogul firesc la nivelul comunităţilor locale. Ele, comunităţile locale, îşi cunosc şi îşi definesc cel mai bine nevoile şi pot repune valorile şi exigenţele şcolii româneşti pe făgaşul lor normal. Comunităţile locale pot crea, de asemenea, cadrul preîntâmpinării abandonului, nu numai al elevilor, ci şi chiar al profesorilor. Educaţia reprezintă şi va reprezenta motorul dezvoltării oricărei societăţi care-i va înţelege importanţa şi o va trata corespunzător. Doamnelor şi domnilor, Preîntâmpinarea abandonului şcolar, eradicarea analfabetismului în România, creşterea nivelului de pregătire profesională şi a calităţii educaţiei româneşti, în general, trebuie să reprezinte obiectivele noastre, ale tuturor, şi să transformăm educaţia în realitate, nu numai în vorbe, într-o prioritate naţională. Vă mulţumesc.
|