Ca din maghiari să devină români! ..." Sunt câteva din versurile unei poezii intitulată "Europa ne este datoare", de pe un papirus care împreună cu diverse simboluri revizioniste ale regatului maghiar (hărţi, plachete, ceasuri, blide, căni, etc), deplâng rapturile teritoriale suferite chipurile de Ungaria din partea vecinilor, în urma tratatelor internaţionale, îndeosebi Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920.
Sunt suveniruri care se vând, fără nici o oprelişte, la tarabele şi magazinele din Corund şi Praid, din judeţul Harghita, localităţi situate la maximum 15 kilometri de limita judeţului Mureş.
Sunt forme directe de îndemn la acţiuni revanşarde, de exprimare a speranţei în renaşterea Ungariei Mari.
Şi sindromul este periculos, fiindcă se cere pe piaţă! Dacă nu s-ar cere, nu s-ar produce şi nu s-ar vinde! Deci, nu negustorul este de vină, ci atât cei care iniţiază şi încurajează, cât şi cei care nu contracarează un astfel de fenomen.
În primul rând, de vină sunt liderii maghiari care încurajează şi exploatează această "rupere a crustei de pe răni, care are ca efect o infectare periodică", ce duce la dinamizarea bunelor relaţii de convieţuire dintre minorităţile naţionale şi populaţia majoritară română din România.
Aceştia sunt în cea mai mare parte foşti comunişti, redactori pe la diferite ziare şi reviste politice şi culturale ale vremii şi care, pentru a-şi "albi" trecutul, au inventat o "maşină de spălat trecuturi politice" care se numeşte Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, pe scurt U.D.M.R.
Iar aceştia sunt aici, în extrema dreaptă a sălii de şedinţe a plenului Camerei Deputaţilor, care sunt corupţi ca şi întreaga societate politică românească şi care s-au îmbogăţit de pe urma politicii de exploatare a minorităţii pe care o reprezintă şi conduce, fără urmă de milă.
Pe ei nu i-aţi auzit să propună măsuri sociale care să aibă ca efect îmbunătăţirea traiului nostru de fiecare zi, pe ei nu i-aţi auzit cerând altceva decât drepturi autonomiste!
Dar poliţia comunitară locală, primăria sau prefectura, inclusiv serviciile secrete, ce păzesc, cum aplică legile existente?
La ce bun Legea nr.148/2000 privind publicitatea, Ordonanţa guvernamentală nr.137/2000 şi Legea nr.48/2002 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sau Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, dacă cei care sunt desemnaţi să le aplice, nu se conformează? Fiindcă ar trebui să existe o separare clară a puterilor în stat: parlamentul şi parlamentarii fac legile, în timp ce executivul le aplică!
Domnule Tăriceanu, ca prim ministru al Guvernului României, domnule Vasile Blaga, ca ministru al administraţiei publice şi internelor, domnule prefect al judeţului Harghita, ca reprezentant al statului în teritoriu, de ce nu aplicaţi legile?
Pentru ce sunt retribuiţi cei care ar trebui să vegheze ca să nu fie iniţiate acţiuni anticonstituţionale, care au ca obiectiv distrugerea integrităţii statului unitar român?
Cine doreşte ca în centrul României să fie creat un ţinut care să fie fieful revizionismului maghiar?
Oare numai la unul care a fost unul dintre cei mai mari conducători ai României, care a fost Mareşalul Antonescu şi care a avut curajul să se ridice împotriva Uniunii Sovietice şi să dea un ordin de care şi astăzi ne mândrim, "Români, treceţi Prutul!", face referire O.U.G. nr.31/2002?
Prevederi ale Constituţiei de tipul: "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" (art.1 alin.5); "Teritoriul României este inalienabil" ( art.3 al.1); "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări" (art.16 alin.1); "Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clase sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestări obscene, contrare bunelor moravuri (art.30 alin.7); "Fidelitatea faţă de ţară este sacră" (art.54 alin.1) şi "România este patria comună şi indivizibilă a cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială" (art.4 alin.2) trebuie să le intre în cap odată şi pentru totdeauna celor care elaborează un proiect de statut al minorităţilor naţionale de tipul celui pe care îl dezbatem în aceste zile. Statut care s-ar putea rezuma la două cuvinte: "büdös olŕh", adică "român puturos". Statut care are ca obiect enclavizarea, bantustanizarea unei zone a Transilvaniei şi purificare etnică a românilor din aceste zone locuite majoritar de maghiari!
Exemplele recente din Iugoslavia, Transnistria, Caucaz sau Palestina nu ne-au învăţat nimic?
Nicăieri în Europa, minorităţile naţionale nu au mai multe drepturi!
Să spunem odată un NU hotărât pretenţiilor de capitulare în faţa UDMR-ului.
Români, treziţi-vă!