Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi este intitulată "Avram Iancu, 134 de ani de la moarte".

"Ultima mea voinţă. Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd naţiunea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acum, durere fără mult succes, ba tocmai acum cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica"... spunea în testamentul său, redactat în 1850, cel de la a cărui moarte s-au împlinit la 10 septembrie, 134 de ani.

La numai 48 de ani, într-o dimineaţă de septembrie, a murit pe prispa unui gospodar din Baia de Criş, marele conducător şi voievod al românilor din Ardeal, Avram Iancu, - "Craiul Munţilor", democrat revoluţionar român şi unul din conducătorii revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. Născut la Vidra de Sus, în Munţii Apuseni, după cum a declarat el "la vremea cireşilor", adică în luna iunie a anului 1824, din părinţi Alexandru şi Maria, ţărani, după ce a studiat Dreptul la Cluj, la începutul anului 1846 a plecat la Târgu-Mureş pentru a se pregăti pentru cariera de avocat. În preajma izbucnirii revoluţiei, făcea parte dintre fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene, luptătoare pentru eliberarea socială şi naţională a românilor. De aici, de la Târgu-Mureş, va fi enunţat în martie 1848 cel mai avansat punct programatic democrat-revoluţionar al revoluţiei burgheze din răsăritul Europei: eliberarea din iobăgie fără despăgubiri.

Avram Iancu a fost unul din iniţiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai şi 15-23 septembrie 1848 şi conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi mineri din Munţii Apuseni. Refuzul guvernului ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea de către Dieta de la Cluj a unirii Transilvaniei cu Ungaria, a dus la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea la lupta pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Iancu a fost conducătorul acestor oşti ţărăneşti revoluţionare. El a organizat temeinic apărarea Munţilor Apuseni şi a respins numeroase atacuri ale oştilor maghiare, câştigându-şi renumele de "Crai al Munţilor".

Născut din mijlocul maselor de iobagi luptători ai Munţilor Apuseni - urmaş al lui Horia şi al lungului şir istoric de căpetenii al răscoalelor populare - Avram Iancu, devenit cărturar luminat, a sintetizat, prin acţiunile sale democrat-revoluţionare din anii 1848-1850, lupta seculară a ţărănimii din Transilvania pentru eliberarea social-economică, cu lupta naţională a întregului popor român din Transilvania împotriva asupririi feudalo-absolutiste.

Bolnav şi adânc îndurerat de nedreptăţile ce se făceau ţăranilor, a căror eliberare reală nu o putuse vedea înfăptuită, Avram Iancu a rămas printre moţi, în Munţii Apuseni. A fost îngropat la Ţebea, sub gorunul Horii.

În necrologul oficial, publicat în "Gazeta Transilvaniei" la Braşov se spune: "Naţiunea Română! Cu animă dureroasă face cunoscută încetarea din viaţă a preaiubitului său fiu Avram Iancu, prefect general al legiunilor românilor în lupta pentru independenţa naţională de la 1848/1849..."

Avram Iancu va rămâne pentru totdeauna în lumina istoriei poporului român, drept una din figurile sale proeminente, un conducător de seamă al năzuinţelor de veacuri, pe care folclorul l-a trecut în veşnicie prin cântecele ce i le-a dedicat: "...Sus pe vârful dealului/ În cetatea Iancului/ De trei zile, de trei nopţi/ Cânt-o sută de preoţi/ Şi se roagă, şi se-nchină/ Pentru tabăra română!".

Voi încheia cu vorbele domnului senator dr. Corneliu Vadim TUDOR, preşedintele Partidului România Mare, rostite la Ţebea la 12 septembrie 1999: "Iancule, Măria Ta, dormi în pace! Tu ţi-ai făcut din plin datoria faţă de Patrie! De acolo, de unde eşti, în alaiul de mucenici din dreapta Tatălui Ceresc, dă-ne, rogu-te, binecuvântarea ta! ... Bate-i, Doamne, pe vrăjmaşii Neamului Românesc, cu ploi de pucioasă şi cu plăgile biblice, dărâmă catapeteasma cerului pe ei, ca să priceapă că Ţara asta nu-i sat fără câini, că răul nu poate birui la nesfârşit şi că pe placul inimii Tale sunt numai cei cinstiţi şi evlavioşi"...

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.