Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Domnul Mihai Dumitriu este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule Dumitriu, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Drama lui Costel Busuioc şi a sistemului de educaţie din România".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Lumea post modernă, deşi se confruntă cu tot mai multe fenomene negative care decurg din deficitul de educaţie, este din ce în ce mai puţin preocupată de soluţionarea problemelor complexe specifice lumii şcolii.

În cuvântul meu, vă aduc în atenţie drama românului Costel Busuioc, la care şi-a adus contribuţia şi sistemul de educaţie din ţara noastră. Costel, deşi are talent cât sute de absolvenţi de Conservator, a trecut neremarcat prin şcoala generală. Nici învăţătoarea, nici profesorul de muzică, dacă a avut parte de aşa ceva, nu au observat acest talent care se naşte o dată pe secol. De modul în care a fost ţinut în umbră, este în primul rând responsabil felul strâmb în care se gândeşte în România.

Ca în evul mediu, intelectualii şi orăşenii cred că ţăranii ar fi profund diferiţi de restul ţării, datorită faptului că s-au născut la ţară. Capacitatea satului de a produce talente, valori, idei este respinsă ca ridicolă şi arată un mod primitiv de a judeca oamenii. Condiţiile sociale cu adevărat mizere din multe sate sunt atribuite localnicilor, nu circumstanţelor vieţii lor. Oamenii de la sat sunt consideraţi incapabili de a savura muzica sau lectura.

Dacă în marea lor majoritate, ţăranii români nu ascultă Bach şi încă nu au wc-uri cu apă curentă, se datorează faptului că, de două sute de ani, se investeşte în România în instituţii, construind palate, catedrale, case ale poporului la oraş şi în persoane de prestigiu, luând de la gura celor sărmani.

Nimic nu a fost şi nu este mai nedrept şi mai dezastruos pentru România decât modul în care s-a finanţat învăţământul, de la Al.I.Cuza până în zilele noastre. În trecut, finanţarea s-a concentrat pe liceele de la oraş. Puterea comunistă de după 1944 a pus accent pe alfabetizare şi pe liceele industriale. Administraţia educaţiei de stat de azi, impusă de Băsescu prin guvernarea Alianţei D.A., P.N.L.-P.D., este la fel de elitistă ca înainte de război şi mult mai coruptă ca cea comunistă.

Resursele, atât umane cât şi materiale pentru grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale şi liceele din România, se distribuie pe sprinceană, inclusiv pe criterii politice, cu accentul pe instituţiile-model din marile oraşe şi în detrimentul şcolilor din mediul rural. În timp ce câteva şcoli şi licee din marile oraşe sunt aduse la nivelul Europei de vest, sute de şcoli şi licee de la sat sunt lăsate în paragină. Ele nu numai că nu au wc-uri în curte, dar nu au cadre didactice calificate, bine instruite, competente şi responsabile, materiale didactice, biblioteci şi calculatoare. Anumite şcoli privilegiate de la oraş au devenit monopolul celor cu bani sau influenţi în asigurarea unei educaţii superioare pentru odraslele lor.

În fine, după ce absolvenţii termină şcolile, promovarea lor se face prin nepotism. Promovarea pe merit este înlocuită, mai ales în administraţie şi învăţământul superior, cu criterii bazate pe rudenie, prietenie, contra servicii, şpagă şi criterii politice.

Stimaţi colegi,

Se pot măsura aceste dezavantaje pentru copiii din mediul rural? Preşedintele Traian Băsescu are cunoştinţă de starea dezastruoasă a învăţământului din rural? De ce a refuzat dreptul la o educaţie de calitate unor copii din rural, nepromulgând Legea "burse-Guvernul României?" Prin această lege, se asigura şcolarizarea a câte 25 de elevi, la o unitate şcolară de elită, anual, în fiecare judeţ, absolvenţi ai clasei a IV-a din mediul sătesc, care posedă un grad de inteligenţă superior şi care provin din familii sărace. Aceşti copii sunt ca nişte grăuncioare de aur ascunse în noroaiele satelor româneşti. Este foarte clar că această lege nu elimină carenţele din şcoala rurală, dar dă o şansă României şi unor copii fără resurse materiale dotaţi şi talentaţi să ajungă intelectuali de marcă.

Acum înţelegem cum un mare talent, cum este Costel Busuioc, nu a fost băgat în seamă, ilustrând cum sistemul de educaţie din România aruncă la gunoi talente, an de an. Şi, atunci, se pune întrebarea: care elite ne reprezintă cu adevărat în lume? Ce înseamnă să faci parte dintr-un popor să atingi excelenţa, rămânând recunoscător pentru darul vieţii şi al morţii?

Alocarea de fonduri financiare insuficiente şi preferenţial, "promovarea" de persoane incompetente în funcţii de conducere, a clientelei politice, adâncesc şi mai mult decalajul între şcoala rurală şi cea urbană.

Lipsa locurilor în grădiniţe, nealocarea de norme didactice, lipsa cadrelor didactice calificate, comasarea şcolilor, desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii în anumite comune nu vor elimina carenţele din învăţământul sătesc. Din contră, va conduce la creşterea numărului de analfabeţi în România, a numărului persoanelor cu studii incomplete şi fără nicio calificare.

În concluzie, sistemul de educaţie din România nu este gândit să servească jumătatea din populaţia ţării care locuieşte la sat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că durata maximă a unei intervenţii este de trei minute. V-aş ruga să o respectaţi, pentru că avem o listă lungă de vorbitori.