|
Domnul Ştefan Baban: Mulţumesc, domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Neşansa turismului românesc." Suntem doar în plină vară. Fiecare român ştie că are şansa să trăiască într-o ţară frumoasă şi bogată încă, atât din punct de vedere spiritual, cât şi material. Spre deosebire de mulţi alţii, mai avem încă munţi împăduriţi, izvoare şi ape nepoluate, tradiţii arhaice păstrate cu sfinţenie şi moşteniri ancestrale, care ne fac mult mai bogaţi decât alţii. Avem poate mult mai mult decât alţii, dar reuşim să promovăm toate aceste bogăţii mult mai puţin decât ei. Dacă unii dintre confraţii noştri europeni reuşesc să atragă mii de vizitatori la o relicvă din ţara lor, noi nu reuşim să aducem nici măcar turişti autohtoni să cunoască bogăţia acestei ţări. După 18 ani de democraţie, nu am reuşit să promovăm turismul românesc la cotele pe care le-ar merita. Puţin străini ştiu despre mănăstirile din Bucovina, despre Delta Dunării, Valea Oltului, Defileul Cernei, Munţii Bucegi, litoralul Mării Negre şi exemplele ar putea continua. Şi cum să fie altfel, din moment ce, din ce în ce mai mulţi turişti aleg să-şi petreacă concediul sau zilele libere în străinătate, privând această ţară de sume destul de importante, care ar însemna bani serioşi pentru alte activităţi economice. Mulţi dintre cei plecaţi în străinătate au apus că această ţară este net superioară, ca peisaje şi imagistică, multor ţări europene, dar având în vedere şoselele patriei şi mai ales serviciile furnizate de operatorii de turism, preferă meleagurile străine, unde sunt trataţi civilizat şi conform banilor plătiţi. Tragic este că şi generaţia tânără a ajuns la concluzia că nici măcar un banchet de absolvire, de exemplu, a liceului nu se mai merită organizat în ţară, deoarece nici serviciile dar nici cheltuiala nu sunt în concordanţă cu ceea ce îşi doresc. Iar între spiritul de patriotism şi bătaia de joc a prestatorilor de servicii turistice, automat primează dorinţa de a pleca peste mări şi ţări, pentru a avea măcar amintiri plăcute. Aşa după cum spuneam, suntem o ţară binecuvântată de Dumnezeu. Ne-a dat, dar nu ne-a pus în traistă. Ne-a dat câte o şansă la fiecare minut, dar se pare că noi reuşim să trecem cu brio peste ele, aşteptând să vină cineva din afară ca să ne arate ce să facem sau chiar să muncească în locul nostru. Se pare că nu este destul puterea exemplului din unele ţări europene, mult mai mici ca noi şi mai sărace în ceea ce priveşte bogăţia naţională şi patrimoniul cultural, care reuşesc să aducă bani frumoşi din turism, bani pe care îi folosesc în infrastructură, educaţie, cultură etc. Nu reuşim nici măcar să urmăm exemplul vecinilor noştri bulgari, care deşi au aderat o dată cu noi la Uniunea Europeană, au reuşit, din acest punct de vedere, să ne-o ia înainte cu mult, în special să ne ia potenţialii turişti. Şi cum să nu fie aşa, din moment ce prestatorii de aceste servicii îşi urmăresc în special profitul personal şi apoi, dacă mai este cazul, satisfacerea cerinţelor turiştilor. De ce unii dintre aceşti prestatori sunt ocoliţi de români, iar alţii sunt suprasolicitaţi? Simplu, pentru că cei care investesc în confort, civilizaţie şi bun-simţ turistic, chiar dacă din punct de vedere financiar nu-şi recuperează imediat cheltuielile, respectă şi sunt respectaţi de către turişti, indiferent dacă sunt români sau străini. Putem fi bogaţi, dar am ales să fim săraci. Putem exploata acest pământ la maxim, dar preferăm să-l golim de păduri, să poluăm apele, să vandalizăm construcţiile existente, pe principiul moştenirii nedorite. În aceste condiţii, cred că ne merităm soarta, aceea de a cerşi bani europeni, în loc să producem bani româneşti, aceea de a îmbogăţi alte ţări, în loc să ne îmbogăţim pe noi. Vă mulţumesc pentru atenţie.
|