Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Raportul general al UE şi incertitudinile noastre"

A raporta reprezintă un element important al managementul general şi, în acelaşi timp, o procedură esenţială la nivelul instituţiilor europene.

Pornind de la această realitate, am studiat cu interes Raportul general privind activitatea Uniunii Europene pe anul 2009. Parcurgerea am făcut-o având în vedere două dorinţe, prima legată de cunoaşterea evoluţiilor prezente la nivelul Uniunii Europene într-un an dificil, în care criza declanşată în 2008 a generat un set de măsuri cu aplicabilitate directă la nivelul instituţiilor în realizarea obiectivul major declarat, acela de a sprijinii economia, a doua pentru a măsura, conform instrumentelor stabilite, diferenţele care există între situaţia României şi situaţia mediei Uniunii Europene.

Având în vedere conţinutul raportului european: 1. redresarea după perioada de criză (soluţii după perioada de criză, edificarea unui sistem financiar puternic, revenirea la creşterea sustenabilă); 2. combaterea schimbărilor climatice (pachetul legislativ privind clima şi energia-20/20/20-angajamentul UE în privinţa reducerii, a creşterii şi a economisirii, energia, Copenhaga-ceea ce s-a întâmplat, ceea ce nu s-a întâmplat); 3. UE ca actor mondial (extinderea continuă, o politică de bună vecinătate, promovarea păcii şi a securităţii, ajutor umanitar, dezvoltare, schimburi comerciale); 4. o Uniune Europeană mai eficientă şi mai democratică (modificări ale cadrului instituţional, eficienţă şi transparenţă); 5. mai multe îmbunătăţiri pentru cetăţenii Europei (libertăţile, acţiuni în favoarea bunăstării cetăţenilor, garantarea aprovizionării cu alimente a Europei şi a unei utilizări durabile a mărilor, să ţinem legătura-tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei şi mass-media, hrană pentru mintea şi sufletul Europei-cercetarea, educaţia, cultura, libertate, securitate şi justiţie, ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale), consider că acesta ar trebui să devină un instrument de lucru la nivelul instituţiilor României.

Suntem la două luni de la finalizarea Raportului general european şi de la aprecierile făcute de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, în care se sintetizează esenţa activităţii comunitare: "Uniunea Europeană este un proiect fondat pe principiile libertăţii şi solidarităţii. Abordarea comună urmărită de UE în domeniile economiei, energiei şi mediului în 2009 s-a situat în centrul activităţilor desfăşurate pe teritoriul său în cadrul politicii economice, sociale şi a ocupării forţei de muncă, precum şi în ceea ce priveşte politicile sale pe plan extern, cum ar fi promovarea democraţiei, drepturile omului, asistenţa pentru dezvoltare, comerţul şi ajutorul umanitar şi alte activităţi desfăşurate dincolo de frontierele sale" şi constat că raportul apărut nu a generat niciun efect, din păcate.

De ce această prezentare? Pentru a prezenta o activitate care ar putea să se constituie într-un exemplu şi pentru România. Un asemenea raport ar putea constitui o imagine a stării ţării noastre, în care s-ar trece la partea pozitivă lucrurile făcute bine, în concordanţă cu exigenţele UE, s-ar putea prezenta şi analiza lucrurile făcute necorespunzător din perspectivă europeană şi din perspectiva programului de guvernare, abordările realizându-se, cu precădere, la nivel economic, social şi al funcţionării instituţiilor şi al statului, în ansamblul său. Luând exemplul Raportului european, Raportul naţional general anual ar trebui să abordeze activitatea desfăşurată în România ca ţară membră a Uniunii Europene. Prezentarea acestuia ar putea să fie făcută de primul-ministru, în numele Guvernului, în faţa Parlamentului, reunit în şedinţă comună, în prima săptămână de la reluarea activităţii parlamentare în cadrul sesiunii de iarnă. După prezentarea şi dezbaterea raportului în cadrul Parlamentului, acesta ar trebui să intre în dezbatere naţională la nivelul instituţiilor şi societăţii civile, cu scopul de a genera o modelare a activităţilor guvernamentale pe anul în curs în conformitate cu realizările şi priorităţile europene.

În aceeaşi manieră ar trebui realizate prezentări de rapoarte pe domenii de activitate pe baza rapoartelor ministerelor în faţa comisiilor de specialitate ale Parlamentului. Mă gândesc la câteva teme europene care în mod obligatoriu ar trebui dezbătute în Parlamentul României: 20-20-20 angajamentul României în privinţa reducerii consumului de energie, a creşterii surselor de energie regenerabile şi a economisirii energiei şi a resurselor naturale, comercializarea certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră, utilizarea surselor de energie regenerabile, transporturi mai curate şi mai ecologice, adaptarea la schimbările climatice, eficienţa energetică-un mod inteligent de a economisi bani şi de a proteja clima, promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, securitatea aprovizionării energetice, coerenţa politicilor de dezvoltare, menţinerea sănătăţii populaţiei şi eficienţa serviciilor de sănătate publică, garantarea aprovizionării cu alimente a României-starea agriculturii şi a pescuitului, o mai bună legiferare pe domeniile prioritare, stimularea şi protejarea micilor întreprinderi, planul de redresare a României, politicile de ocupare a forţei de muncă, politicile de revenire la creşterea sustenabilă, analiza modului în care legislaţia europeană reprezintă şi interesele românilor prin relaţia parlament naţional-parlament european-executiv naţional-executiv european.

Pentru realizarea acestui program este necesar, în primul rând, la nivelul Parlamentului, să se analizeze în cadru parlamentar activitatea Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului. După părerea mea, chiar dacă o să deranjez conducerea comisiei, este nevoie de o nouă abordare, de un nou management, de inovare pentru a aborda profesionist şi în interesul României problematica integrării europene cu mijloace parlamentare. Cu această motivaţie este necesară o analiză serioasă la nivelul Birourilor permanente ale celor două Camere, obiectivul fiind legat de îmbunătăţirea performanţei parlamentare în context european. Susţin, în acest cadru, organizarea acestei analize la nivelul birourilor şi o dezbatere pe această tematică în plenul Camerelor reunite, cu atât mai mult cu cât problematica conlucrării între parlamentul naţional şi cel european a devenit foarte actuală în momentul de faţă.