Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Criza datoriilor din Europa va aduce sfârşitul epocii politicienilor populişti"

Criza datoriilor suverane care macină acum Europa este argumentul cel mai clar al faptului că nu se poate merge înainte cu politici publice al căror singur scop este câştigarea alegerilor. De-a lungul timpului, inclusiv în România, în anii electorali, politicienii au făcut tot posibilul ca să câştige simpatia alegătorilor. Multe campanii electorale s-au câştigat cu măriri de salarii, pensii sau prestaţii sociale. De asemenea, foarte multe ţări şi-au finanţat creşterea economică prin deficite bugetare mari, care au generat datorii greu de plătit acum.

Grecia reprezintă exemplul cel mai clar al unor astfel de decizii politice aberante. Cu o datorie publică de peste 150%, Grecia nu îşi poate permite să refuze planul de salvare al liderilor europeni. Cu toate acestea, chiar aflându-se pe muchie de cuţit, politicienii de la Atena demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că populismul a pus Europa în genunchi. Premierul Papandreou a negociat cu liderii zonei euro un plan de austeritate, în schimbul căruia Greciei i s-ar fi şters 50% din datorii. Nici nu s-a văzut cu sacii în căruţă socialistul, că, odată ajuns acasă, a cerut organizarea unui referendum prin care poporul grec să se pronunţe asupra măsurilor de austeritate. E doza maximă de populism, în condiţiile în care, în mod evident, nicio societate nu va accepta în mod voluntar măsuri care, într-un final, diminuează nivelul de trai. Referendumul cerut de Papandreou nu este un semn al democraţiei, ci o şmecherie politică tipic socialistă. Dacă vroia cu adevărat să fie democrat, şeful Guvernului elen ar fi trebuit să ceară mandat de la popor înainte de a merge la negocierile cu liderii politici ai zonei euro.

Faptul că Giorgios Papandreou a fost obligat de răspunsul cvasiunanim al ţărilor europene să bată în retragere cu ideea referendumului reprezintă semnul cel mai clar al faptului că epoca politicienilor populişti este pe cale să apună. Datoria noastră, ca reprezentanţi ai poporului în Parlament sau în alte instituţii ale statului, este să facem în aşa fel încât oamenilor care ne-au ales să le fie mai bine pe termen lung. Trebuie cumva răsplătită politica făcută în interesul cetăţeanului, nu cea specific socialistă, cu ochii pe sondaje. Pentru asta, cetăţenii trebuie să realizeze că nu toate promisiunile pot fi respectate şi că multe dintre pomenile electorale sunt doar semnul unei slăbiciuni conceptuale a guvernanţilor.

Din fericire, România are de trei ani unul dintre cei mai curajoşi premieri europeni. Emil Boc şi-a sacrificat imaginea politică pentru a salva economia naţională de la colaps. Este unul dintre cei mai curajoşi politicieni români pentru că a spus lucrurilor pe nume, a luat deciziile dure, dar corecte care se impuneau şi nu le-a vândut românilor iluzii. Este, din punctul meu de vedere, prototipul politicianului responsabil.

Nu degeaba Fondul Monetar Internaţional punctează în ultima perioadă progresele înregistrate de România în ultimii trei ani. În timp ce în majoritatea ţărilor europene perspectivele s-au înrăutăţit, România este acum mult mai bine pregătită pentru un al doilea val al crizei economice, iar acest lucru se datorează în mare măsură actualului Executiv şi majorităţii parlamentare.

2012 este un an dificil pentru România şi din perspectiva bătăliei electorale care se va duce. Va fi o confruntare între forţele de dreapta responsabile şi Uniunea Socialistă, formată din politicieni populişti, care le vor promite românilor imposibilul. Cred că a venit timpul ca oamenii simpli să respingă minciunile şi promisiunile deşarte şi să îmbrăţişeze şansa ieşirii la liman prin muncă şi responsabilitate economică.

Nu există soluţii magice, ci doar eforturi comune. Nu există strategii individuale de salvare, ci doar nevoia de a avea cu toţii acelaşi scop. Este lecţia actualei crize economice, pe care toţi românii trebuie s-o aplice anul viitor. Trebuie să respingă odată pentru totdeauna cântecul de lebădă al politicienilor populişti, de orice culoare ar fi ei.