Parliamentary debates

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Potrivit ultimului raport oferit de Oficiul European de Statistică (Eurostat), procentul persoanelor supuse riscului de sărăcie şi excluziune socială în anul 2013 în România, de 40,4%, ne plasează pe locul 2 în Uniunea Europeană, după Bulgaria.

Acest procent este cel puţin îngrijorător, daca luăm în considerare faptul că, la nivelul Uniunii Europene doar 24,5% din populaţie a fost supusă riscului de sărăcie şi excluziune socială în anul 2013.

Statistica, realizată pe baza a trei indicatori, persoane aflate în risc de sărăcie, persoane ce se confruntă cu privaţiuni materiale grave şi persoane ce trăiesc în familii cu o intensitate a muncii foarte scăzută, ar trebui să reprezinte pentru statul român un semnal de alarmă nu doar din perspectiva poziţionării într-un clasament, ci în ceea ce priveşte, în special, politicile economice.

Deşi niciodată nu am contestat importanţa proiectelor de incluziune socială dezvoltate de instituţiile abilitate, consider că trebuie găsită o soluţie care să trateze cauza problemei, nu doar simptomele, ca până acum.

Un climat economic favorabil şi marilor investitori români, nu doar celor străini, ar avea ca rezultat crearea unui mare număr de locuri de muncă, reducând astfel numărul familiilor cu o intensitate a muncii foarte scăzută, precum şi a celor ce se confruntă cu privaţiuni materiale grave ori se află în pragul sărăciei.

De-a lungul anilor, statul român a favorizat marii investitori străini prin politici economice preferenţiale şi a creat astfel un dezechilibru major în raportul dintre investiţiile străine şi cele autohtone.

Cred că este momentul, stimaţi colegi, să luăm atitudine şi să susţinem aplicarea unor politici economice unitare tuturor investitorilor, străini sau români, pentru că altfel riscăm să devenim o economie bazată doar pe întreprinderi mici şi mijlocii şi pe un număr mult prea mic de locuri de muncă.