Parliamentary debates

Doamna Violeta Tudorie:

"«Statul minimal» - o utopie periculoasă"

Faptul că statul, oricare ar fi acesta, pune nişte obligaţii de contribuţii pe cetăţeni şi oricâtă înţelegere s-ar înregistra pentru necesitatea şi utilitatea acestora, trebuie să recunoaştem că este un lucru care creează disconfort. Nimănui nu îi face plăcere să cedeze o parte din venitul său sau să plătească o taxă pe averea personală. La rândul lor, investiţiile şi serviciile pe care statul le oferă cetăţenilor (siguranţă naţională, ordine publică, legislaţie, infrastructură etc.) au de cele mai multe ori un caracter impersonal, ceea ce creează iluzia că impozitele şi taxele nu se întorc în favoarea lor. Pentru ca acest disconfort să nu se transforme în refuz, revoltă sau grevă fiscală intervin cultura, comunicarea şi educaţia politică.

Acestea au menirea de a restabili echilibre, dialogul şi colaborarea dintre stat şi cetăţenii contribuabili, ştiut fiind că statul nu poate funcţiona fără contribuţiile cetăţenilor, iar viaţa cetăţenilor nu poate fi asigurată în afara organizării statale. Dar, în ciuda acestei meniri pozitive, în diferite momente, s-au găsit politicieni şi ideologi cu o precară conştiinţă politică şi fără caracter, care au speculat inapentenţa cetăţenilor de a plăti impozite şi taxe, instigându-i împotriva statului. Cea mai cunoscută, populistă şi politicianistă teză a acestor politicieni este aceea cunoscută sub denumirea de statul minimal.

Prin prezenta declaraţie politică îmi propun să demonstrez că această doctrină este nu numai o utopie politică, o prostie politică, ci şi un pericol suveran.

În fapt, astăzi ca şi în trecut, toată lumea îşi doreşte un stat puternic. Statul minimal este o lozincă politicianistă utopică, deoarece nicicând şi niciunde în lume nu s-au luat decizii politice voluntare de reducere sau slăbire a statului. La ora actuală nu se poate găsi niciun exemplu de conducere statală sau de uniune de state care să-şi propună acest lucru, în ciuda faptului că doctrina statului minimal mai are încă un potenţial de manipulare. Observă cineva tendinţe politice de alunecare spre statul minimal la Kosovo, la China, la SUA, la Rusia sau Uniunea Europeană? Crede cineva că pentru statul minimal se duc lupte în Siria şi se revoltă oamenii în Turcia? Statul minimal este o lozincă de campanie electorală, de ascundere a reducerii unor drepturi sociale şi chiar mult mai rău decât atât.

Că este o utopie nu cred că ar mai fi necesar să insist. Că este o prostie politică o arată toată mascarada televizată a regimului Boc-Băsescu despre slabul şi grasul purtat în cârcă. Ce s-a urmărit şi ce s-a ales din toată această mare trăncăneală am văzut: TVA-ul a urcat la 24%, salariile bugetarilor şi drepturile sociale amputate, discrepanţa dintre săraci şi bogaţi s-a adâncit. Dacă statul era acela gras, de ce i s-a mai pus un strat de osânză de 5% din TVA? De ce s-a mai împrumutat cu zeci de miliarde de euro, de ce nu s-au plătit datoriile şi despăgubirile pe care cetăţenii le aveau de încasat de la statul gras? Nu cred că s-a spus o mai mare prostie politică decât aceea că statul român era unul gras în anii 2009-2011.

Nu ar fi prima dată când oamenii politici şi propagandiştii lor se afundă în utopii şi prostii politice. Însă cele despre statul minimal, manipulate de oameni care exercită puterea, sunt foarte periculoase. Precaritatea serviciilor sociale, de la sănătate, educaţie, justiţie, ordine publică, transporturi, comunicaţii, baze de date credibile şi pană la infrastructură îşi găseşte explicaţia ideologică tocmai în doctrina statului minimal. Să ne oprim doar la un singur exemplu. Spunem că proprietatea este sfântă şi garantată. De cine este garantată, de fapt. Doamne fereşte să îţi spargă hoţii casa sau să-ţi fure autoturismul! Apoi, cât de sfântă şi de garantată a fost proprietatea publică în ultimii 23 de ani? Sau numai ce este al meu e sfânt? Dacă statul român este prea gras, să-1 facem atunci minimal, adică fără armată, fără poliţie, fără justiţie, fără preşedinte, guvern sau parlament!

Nu de statul minimal au nevoie românii, ci de un stat puternic care să poată aplica legile, apăra valorile naţionale şi impune cu demnitate şi competenţă autoritatea atât în plan intern, cât şi internaţional. În acest sens consider că acţionează Partidul Social Democrat, Guvernul pe care îl susţine şi Parlamentul pe care îl onorăm în această legislatură.