Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Sunt convins că întreaga opinie publică este de acord cu faptul că există domenii în care intervenţia publică este necesară şi salutară. Şi într-o lume a informaţiei, atunci când comunicarea devine un factor decisiv al puterii, cred că putem accepta faptul că factorul public ar trebui să reprezintă garantul acelor informaţii obiective care să ne orienteze în realitatea socială.

Fiecare cetăţean are dreptul constituţional, dacă are şi posibilităţi, de a-şi înfiinţa o televiziune sau un ziar care să-i apere punctele de vedere şi interesele. Şi există în România, cu supramăsură, o sumedenie de astfel de instituţii mass-media partinice. Nimic mai legitim decât aceste abordări partinice. Ele sunt expresia libertăţii de opinie, dar, prin punerea lor cap la cap, nu poate rezulta o lume obiectivă, o lume reală.

Iată de ce orice societate are nevoie de o instituţie a cărei funcţie să nu fie nici reprezentarea de interese, nici profitul, ci obiectivitatea însăşi, pentru că o societate nu poate înfăptui nimic corect şi coerent fără a-şi cunoaşte realităţile.

În România, instituţia despre care vorbesc şi care există, de altfel, în orice ţară ar trebui să fie televiziunea publică. Aşa cum ştim, televiziunea naţională nu aduce profit. Dimpotrivă, ea este dusă în spate de contribuabilul român, cu sume exorbitante. Poate că nici o sumă nu este însă înspăimântătoare, atunci când pretinzi, în schimb, adevărul. Totuşi, mi-e teamă că nu adevărul ne este prezentat, ci tot o imagine partinică, tot o reprezentare de interese.

Partidul România Mare este, în urma alegerilor din anul 2000, al doilea partid al ţării. El este delegatul a peste 3 milioane de oameni, oameni ce susţin, şi ei, bugetul Televiziunii Române, deci au şi dreptul să cunoască activitatea reprezentanţilor lor. Nu este nimic politic în această revendicare. Este vorba despre un drept social.

În urmă cu câteva luni, am adresat Consiliului Naţional al Audiovizualului o plângere în care arătam că dreptul democratic de informare al electoratului PRM este eludat de Televiziunea Română. Nici o schimbare de fond nu a apărut, de atunci. Formal, prin prezenţa lor, jurnaliştii TVR onorează conferinţele noastre de presă. În jurnale, nu apare însă nici o informaţie despre aceste conferinţe, iar atunci când, prin excepţie, apare, sunt ştiri anemice, de câteva secunde.

Atunci când sunt solicitate declaraţii privind activitatea parlamentară sau asupra altor evenimente deosebite, opinia Partidului România Mare este evitată atent, fiind consultaţi, în schimb, reprezentanţii unor partide spectrale. Să fiu bine înţeles: nu cerem o reprezentare paritară, care ar da partidului nostru dreptul la un timp de antenă superior unor partide care, deşi au doar o treime din voturile noastre, se bucură de o atenţie specială. Pretindem doar decenţă.

Consider că Televiziunea Română a răspuns şi răspunde unor comenzi politice şi totul indică spre asta. Nu cred că liderii Televiziunii înţeleg să decidă, de capul lor, cine trebuie sau nu trebuie să apară, încălcând deontologia profesională şi statutul instituţiei. Totul este comandă politică!

Partidul nostru a votat actuala conducere a Televiziunii şi i s-a promis, atunci, obiectivitate. De bună seamă, avem de-a face cu oameni lipsiţi de verticalitate, de la care ne putem aştepta la orice, inclusiv la servilism politic.

Oricum ar sta lucrurile, cer tuturor partidelor parlamentare, de la putere sau din opoziţie, să ia atitudine faţă de această discriminare. Acest tratament aberant ar putea fi întors împotriva oricărui alt partid. Conducerea Televiziunii poate hotărî, oricând, că nu existaţi. Pe urmă, domnilor, e vorba de un principiu democratic şi cred încă în ataşamentul dumneavoastră faţă de principiile democraţiei.

Partidul România Mare este hotărât să acţioneze împotriva acestei stări de fapt. În următoarele săptămâni, jurnalul TVR va fi monitorizat, raportându-ne la evenimentele create de partidul nostru şi de alte partide. Vom avea, astfel, la dispoziţie o analiză de comunicare, adică un instrument ştiinţific şi obiectiv, prin care cele afirmate de mine vor fi demonstrate. Pe baza acestui instrument, vom înainta o nouă plângere către CNA. În plus, atunci când raportul TVR va fi analizat, peste doar o lună, partidul nostru va avea câteva probleme semnificative de prezentat.

O vorbă bună, în acest context, pentru Radio România: există, acolo, domnilor, adevăraţi profesionişti şi acest lucru poate fi demonstrat şi prin faptul că postul naţional de radio rămâne liderul de audienţă în România. În schimb, consilierii de campanie ai Televiziunii Române, căci de profesionişti nu cred că putem vorbi, au transformat această instituţie într-un component marginal al mass-media naţionale, de unde rezultă, domnilor, că există o directă proporţionalitate între adevăr şi audienţă. Adevărul nu poate fi creat în studiouri de televiziune, el există în viaţa de toate zilele, în viaţa reală!

Vă mulţumesc.

Cu aceasta, prima parte a şedinţei de astăzi s-a încheiat.

Urmează dezbateri şi, la ora 11, voturi finale.

Da, poftiţi.