Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iuliu Nosa. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iuliu Nosa:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "Opoziţie şi onoare".

Am abordat acest subiect pentru că săptămâna trecută, după ce în Parlament a fost respinsă moţiunea de cenzură iniţiată de Partidul Democrat la ordinul lui Traian Băsescu s-a dezbătut foarte mult pe tema Opoziţiei, consumându-se energie şi timp inutil. Care dintre partidele politice se află în Oopoziţie şi care se află la putere? Acestea au fost dilemele, atât pentru politicieni, cât şi pentru cetăţenii României.

Iată o nouă momeală democrato-băsesciană de abatere a energiilor polemice politice de la problemele reale ale ţării, pentru a capta capital electoral. Dacă aceste energii ar fi dirijate spre problemele reale, ar reieşi incapacitatea democraţilor de a propune soluţii viabile. De aici şi până la a pierde electorat ar fi numai un pas. Deci, decât să rişte acest lucru, ei se ocupă cu ceea ce i-a învăţat mai bine şeful lor (dar nu Boc): cu diversiunea.

Aşadar, cine este la putere şi cine în opoziţie? Poate că unii dintre politicieni s-au lămurit de care parte a baricadei se află. În schimb, sunt convins că alegătorii noştri sunt, în continuare, total debusolaţi.

Am să vă spun şi cine îi induce în eroare! Aţi ghicit! Cine altcineva decât politicienii Partidului Democrat, în frunte cu Emil Boc, omul de curte al preşedintelui Băsescu.

După respingerea moţiunii de cenzură, democraţii au început să-şi ţipe oful, susţinând sus şi tare că ei se află în opoziţie şi vor rămâne în opoziţie. Foarte bine, să stea în opoziţie!

Dar dacă vor opoziţie, trebuie să o facă cu adevărat, nu doar la nivel declarativ. Ei se află în opoziţie doar atunci când, mânaţi de obsesia lui Traian Băsescu de a scăpa de premierul Tăriceanu, trebuie să critice, necondiţionat orice acţiune a Guvernului.

Acest lucru se poate realiza doar la nivel central, deoarece în teritoriu lucrurile stau cu totul altfel. Cum pot reprezentanţii Partidului Democrat să susţină, plini de tupeu, că se află în opoziţie, atâta timp cât toate structurile serviciilor publice deconcentrate de la nivelul judeţelor sunt conduse de democraţi sau de clientela lor politică plină de obedienţă? Ce fel de opoziţie poate să facă un reprezentant al Partidului Democrat aflat la cârma unei instituţii deconcentrate, în situaţia în care el are obligaţia să se subordoneze ierarhic unui ministru liberal?

După cum bine ştiţi, stimaţi colegi, în toate judeţele României democraţii sunt majoritari în ceea ce priveşte conducerea structurilor deconcentrate. În consecinţă, vă puteţi închipui cât de eficient pot funcţiona aceste instituţii. După ce ne-am confruntat cu o criză instituţională fără precedent la nivel central, se pare că, în continuare, funcţionarea instituţiilor publice din teritoriu va fi afectată de jocul de-a opoziţia al Partidului Democrat.

Dacă vor să facă o opoziţie adevărată Guvernului Tăriceanu, ar trebui să îşi retragă reprezentanţii şi clienţii politici de la conducerea tuturor structurilor deconcentrate. Parcă ne-am cam săturat să îl tot auzim pe Emil Boc acuzând, în dreapta şi în stânga, jocurile politice ale celorlalte partide. Ar trebui ca, înainte de a se erija în acuzator, să traseze coordonatele clare ale Partidului Democrat.

Dacă ar mai exista puţină onoare în rândurile democraţilor, în momentul în care ar rosti cuvântul "opoziţie" ar trebui să fie semnate şi câteva demisii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.