Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl rog pe domnul deputat Bardan să ia cuvântul. Se pregăteşte domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnul Cornel Ştefan Bardan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Călin Popescu-Tăriceanu - demisia de dezonoare".

Acum o săptămână, în declaraţia mea politică intitulată: "Remeş transformă fermierii români în victime ale guvernului liberal" ceream demiterea de urgenţă a ministrului de atunci al agriculturii, Decebal Traian Remeş, datorită gravelor nereguli constatate în funcţionarea acelui minister şi atenţionam totodată de posibilitatea activării clauzei de salvgardare pentru agricultură de către Comisia Europeană.

Trebuie să remarc că, în orice ţară civilizată, atunci când un subaltern comite un lucru rău, şeful este responsabil alături de el. Este de la sine înţeles că şeful, adică cel care i-a acordat credit şi l-a numit într-o poziţie atât de importantă, îşi asumă până la capăt actele subalternului.

La noi această regulă de bun-simţ nu se aplică. Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu nu are vreo intenţie să îşi onoreze statutul de şef şi să demisioneze. Dânsul s-a mulţumit să îi ceară demisia ministrului Decebal Traian Remeş, ca şi când acest lucru ar fi suficient pentru a rezolva criza fără precedent în care a fost târâtă instituţia Guvernului. Oare nu ştia Tăriceanu despre păcatele celui pe care l-a promovat?

O Europă întreagă a văzut un ministru al României mânjindu-se pe mâini şi profitând grosolan de poziţia e care o avea. A văzut corupţia în forma ei cea mai gravă, o corupţie de Bucureşti, în care comisioanele se încasează fără jenă, public, la terasă.

Pentru o clipă, cetăţenii au întrezărit imperiul şpăgii camuflat sub pulpana guvernului. Au întrezărit mecanismul după care se conduc treburile publice şi au văzut care este cealaltă faţă a unor politicieni.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu ar fi trebuit să demisioneze din onoranta funcţie de prim-ministru al României şi numai la simplul gând că a strâns, în fiecare dimineaţă, mâna cu care Decebal Traian Remeş a luat plicul cu bani. În schimb, el se face că nu vede hoţia care a ajuns în apropierea sa, în ministere şi crede că soluţia ţine nu de eliminarea corupţiei din interiorul anturajului său, ci de desfiinţarea Comisiei speciale prezidenţiale pentru analiza sesizărilor cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de către miniştri sau foşti miniştri.

Toleranţa pe care Tăriceanu a manifestat-o orbeşte faţă de Decebal Traian Remeş - ocupat cu altceva decât treburile ministerului - face ca România să fie la numai un pas de clauza de salvgardare, din cauza problemelor apărute în sistemul de plăţi în agricultură al României.

Iată că sunt afectate chiar interesele imediate ale României. De aceea, îi cerem primului-ministru demisia de dezonoare pentru că scandalul "Remeş" nu este unicat. Acesta este al treilea subaltern al lui Tăriceanu de care se interesează procurorii, după Tudor Chiuariu şi Paul Păcuraru.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.