|
Domnul Ioan Cristea: Mulţumesc, domnule preşedinte. "Schimbare concretă în România sau argumentarea nevoii unei republici parlamentare". Sistemul actual pare conceput pentru a favoriza birocraţia, jocurile de culise şi loviturile de palat, nu pentru a crea un cadru simplu şi eficient de guvernare în interesul alegătorilor. În acest context, o schimbare de sistem care ar clarifica mult viaţa politică românească ar fi transformarea României în republică parlamentară. Ideea nu este nouă, a mai fost menţionată ocazional în cei 17 ani ai tranziţiei, însă nu suficient de incisiv. De asemenea, simultan cu această transformare, este necesară implementarea unor măsuri colaterale de reformă a sistemului electoral şi politic românesc, contribuind astfel la o schimbare profundă a clasei politice şi aşezarea fragilei democraţii de la noi pe temelii sănătoase. Vă propun spre dezbatere şi reflecţie 10 argumente în favoarea acestei idei. - Legitimitatea cea mai mare este dată de votul direct al electoratului. Este firesc ca această persoană aleasă direct să aibă cele mai multe prerogative de conducere în stat. Puterea primului ministru este mult mai mare decât a preşedintelui, astfel că este normal ca primul să fie ales prin vot popular.
- În România e necesară o schimbare de mentalitate; poporul trebuie să înţeleagă că puterea administrativă este mult mai importantă şi afectează mai mult viaţa omului simplu decât atribuţiile diplomatice sau militare. De asemenea, trebuie să dispară imaginea liderului ca un conducător autocratic, voievod şi să fie înlocuită cu cea a unui lider modern, profesionist, competent şi stilat, carismatic, dar tehnocrat.
- Preşedintele trebuie să fie o persoană abilă în relaţiile externe, o personalitate stilată, cu o cultură bogată, cu bun gust şi prestanţă. Votul popular aduce adeseori în prim plan persoane populiste, demagogi şi vedete apărute peste noapte. Alegerea preşedintelui de către Parlament ar mări şansele evitării ascensiunii unor extremişti sau persoane nepotrivite în această poziţie de reprezentant al naţiunii române. Iar alegerea primului ministru ar putea creşte discernământul electorilor, confruntarea fiind axată mai mult pe soluţii administrative şi mai puţin pe impresie artistică. Astfel este favorizată ascensiunea profesioniştilor în cea mai importantă funcţie de stat, o condiţie esenţială pentru instaurarea meritocraţiei pe plaiurile noastre.
- Sistemul propus scade şansele unui conflict între Preşedinţie, Guvern şi Parlament, delimitează clar atribuţiile fiecărei instituţii în parte, iar împreună cu măsuri simultane de reformă constituţională oferă condiţiile administrării mai eficiente şi mai puţin birocratice a ţării.
- Rolul Parlamentului, cea mai democratică instituţie, creşte ca importanţă, iar imaginea acestuia se îmbunătăţeşte; legislativul va avea astfel ocazia să-şi ocupe şi în România locul firesc de for decizional al naţiunii, iar controlul popular asupra reprezentanţilor se va putea exercita mult mai eficient. De asemenea, statisticele ONU au dovedit că gradul de corupţie la nivel înalt este mai mic în acest sistem.
- Republica parlamentară este sistemul cel mai uzual în Europa, dovedindu-şi eficienţa în nenumărate ţări; monarhia constituţională este foarte asemănătoare cu acest sistem. Practic, singurele state dezvoltate care nu au unul din aceste două sisteme sunt Statele Unite şi Franţa.
- Sistemul parlamentarist oferă o mai bună reprezentativitate grupurilor minoritate, puterea fiind răspândită pe o plajă mai largă decât într-o republică prezidenţială. În condiţiile adversităţilor puternice dintre diversele grupări din ţara noastră, un asemenea sistem ar încuraja reconcilierea româno-română şi ar favoriza dialogul şi deciziile consensuale.
- Într-o republică parlamentară, dezbaterile din legislativ sunt mult mai serioase, implicarea societăţii civile creşte, astfel că nivelul de democraţie participativă a ţării este mai ridicat.
- Eliminarea cheltuielilor necesare unui scrutin prezidenţial cu unul sau două tururi, ţinând cont că preşedintele este ales de către Parlament.
- Şansele apariţiei unor tendinţe autocritice din partea preşedintelui dispar în cadrul unei republici parlamentare, unde acesta poate fi revocat oricând de către legislativ.
Vă mulţumesc.
|
