Parliamentary debates

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Preţul României"

Un mic afumat şi o bere agitată - acesta este preţul care stă lipit de fruntea noastră, de 18 ani. E şi greu de dezlipit... Au unii grijă să se asigure că nu se desprinde uşor. Dar e şi mai avantajos aşa, pentru că un mic şi o bere nu cumpără doar un român, ci milioane.

Dacă mai adăugăm drept "primă" o sacoşă umplută cu fluturaşe colorate, iar pe fund cu un kilogram de zahăr şi o sticlă de ulei, deja putem da totul din noi. Umplem, la schimb, un cărucior plin cu voturi...

PSD ştie cel mai bine să facă astfel de cumpărături şi profită mereu de preţurile noastre reduse. Ştie când să cumpere, ce să cumpere şi cât să cumpere. Ştie să se şi târguiască. Poate că şi acesta este un talent, iar în politică talentele sunt, de multe ori, răsplătite. Poate că este doar o deprindere, învăţată de politicieni precum Vanghelie, încă de pe vremurile când vindeau la marochinărie. Sau poate că aceasta este politica PSD de a face politică. Este trist, dar şi revoltător faptul că acest partid tot continuă să confunde milioane de români cu o simplă marfă numai bună de cumpărat.

În 2000 şi 2004, PSD ne-a cumpărat cel mai ieftin. A pozat drept un "Dumnezeu binevoitor şi darnic" şi ne-a păcălit pe toţi. Timp de câteva zile ne-a dat, gratuit, de toate... Însă, imediat după vot, s-a făcut nevăzut. I-am simţit prezenţa numai atunci când ne trimitea acasă note de plată. Atunci am realizat cu toţii preţul generozităţii din campanie a social democraţiei din România. Am mâncat trei-patru zile gratuit, dar apoi am plătit de cinci ori mai mult pentru o pâine, de zece ori mai mult pentru lumină şi gaze şi de şapte ori mai mult pentru o casă. PSD ne-a impus chiar şi o taxă proprie: taxa Adrian Năstase sau preţul corupţiei. Am simţit atunci cât de greu ne-au căzut la stomac micii, primiţi alături de o poză cu sigla P.S.D. Am simţit că parcă şi berea ne luase minţile şi abia ne trezeam cu o durere mare de cap. Ne vândusem mult prea ieftin, dar era prea târziu.

La patru ani de la marea pomană, PSD nu are nimic altceva de oferit celor peste 20 de milioane de români, decât ".. mici şi bere. Am văzut cu toţii proiectele acestor politicieni. Am văzut ce s-a ales din acea "România europeană", aşa cum o schiţa mândru, pe şabloane, Adrian Năstase. Am văzut cine a beneficiat, cu adevărat, de pe urma lanţului de săli de sport, construite pentru elevii din toată ţara. Am văzut cum Dracula Park s-a transformat în cenuşă cu mult înainte să ne uimească. Sau să ne sperie. Am văzut tot ceea ce poate PSD şi am văzut adevăratul preţ al cadourilor şi promisiunilor, oferite "din dragoste" în toate campaniile electorale.

De aceea, tind să cred că românii s-au schimbat şi ei. Vreau să cred că, din puţinul lor, îşi vor cumpăra singuri o pungă de zahăr şi un litru de ulei. Vreau să cred că nu vor mai da doi bani pe "Vanghelioanele" organizate de Paşte, de 1 Mai, de Crăciun şi de Revelion.

Vreau să cred că, din acest an, românii au un alt preţ.