Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, dau cuvântul domnului Dragoş Ujeniuc.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este binecunoscută modificarea Legii nr.303/2005 de către Senat şi trimiterea acestui proiect de lege la promulgare către instituţia prezidenţială.

Datorită poziţiilor adoptate în cercurile politice româneşti şi nu numai, în legătură cu acest subiect, am simţit nevoia să fac această declaraţie politică intitulată "Invitaţie la logică".

Potrivit art.125 alin.(2) din Constituţia României, promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii. Acest articol este intitulat "Statutul judecătorilor".

În art.123, cu denumirea "Statutul procurorilor", nu se tratează de fel competenţa în promovarea, transferarea şi sancţionarea procurorilor.

Fără îndoială, ne aflăm în faţa unui vid de reglementare constituţională a problemei promovării în funcţie a procurorilor. A venit apoi Legea nr.303/2005 care conferă Preşedintelui ţării prerogativa neprevăzută în Constituţie, a promovării în funcţii de conducere a procurorilor. Întrebarea logică vine de îndată: de ce pentru promovarea judecătorilor competenţa aparţine Consiliului Superior al Magistraturii, iar pentru promovarea procurorilor s-ar imune competenţa altei instituţii, şi anume Preşedinţia?

Este de bun simţ juridic, potrivit regulii mutatis-mutandis ca în faţa lacunei constituţionale referitoare la promovarea procurorilor, să se trateze problema în concordanţă cu reglementarea referitoare la judecători. Aceasta, cu atât mai mult cu cât Constituţia instituie calitatea de garant al independenţei justiţiei, art.133 alin.(1), calitate cu care nu este creditată instituţia prezidenţială, ci Consiliul Superior al Magistraturii.

Dar, iată că, în pofida oricărei logici juridice, Preşedintele României îşi arogă o atribuţie total străină reglementării constituţionale. Şi iată cum garantul independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, rămâne un element de decor în faţa politizării excesive a unei atribuţiuni care ar trebui să fie plasată total în afara politicului.

Este de înţeles că numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor a fost dată de Constituţie în competenţa Preşedintelui României, în ideea că decretul prezidenţial conferă acelora un plus de autoritate. Dar nu este de înţeles să se ia din competenţa Consiliului Superior al Magistraturii o prerogativă care îi aparţine în mod logic, dată fiind calitatea de garant al independenţei justiţiei.

În faţa unui asemenea exerciţiu de logică, consider total deplasată, cel puţin de la prevederile constituţionale, dezaprobarea gălăgioasă venită de la Cotroceni şi din Aleea Modrogan. Gălăgie nesusţinută de vreun oficial marcant al Comisiei Europene, ci doar de purtătorul de cuvânt al acestei Comisii, care a uitat probabil că fiecare ţară membră a Uniunii Europene are totuşi o constituţie care trebuie respectată.

Noua reglementare în materie nu a făcut decât să se alinieze la prevederile constituţionale şi să dea sens conceptului de garant al independenţei justiţiei, garant care în nici un caz nu poate purta numele de Traian Băsescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.