Parliamentary debates

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

Doresc să vă supun atenţiei un proiect de lege populist, cu caracter discriminator şi potenţial destructiv, referitor la introducerea unui timbru cultural, care ar urma, aparent, să finanţeze scriitorii, cineaştii, actorii de teatru şi ceilalţi artişti, prin intermediul uniunilor de creaţie. La prima vedere, iniţiativa este generoasă, dar de fapt este una populistă, deoarece lasă impresia că ar sprijini creatorii, corespunzând interesului public, dar, de fapt, favorizează grupurile de interese. Voi argumenta mai jos de ce.

Istoricul proiectului reprezintă un prim argument. Înregistrat sub numele de PL-x 583/2014, acesta a fost iniţiat de un număr de 84 de parlamentari din PNL, printre care domnii Varujan Vosganian şi Traian Dobrescu. Ambii sunt membri ai Uniunii Scriitorilor - cel dintâi, chiar prim-vicepreşedinte -, deci beneficiari direcţi ai legii, lucru care pune din primul pas problema unui conflict de interese, chiar dacă nu neapărat în accepţiune juridică. În ultimă instanţă, domnii Vosganian şi Dobrescu bagă mâna în buzunarul iubitorilor de cultură, de unde scot indemnizaţii şi alte beneficii materiale pe care le încasează ei înşişi, ca membri ai Uniunii Scriitorilor.

Dar, desigur, nu e vorba numai de domnii Vosganian şi Dobrescu. Să facem un calcul simplu. Românii care vor să îl vadă pe André Rieu în concert trebuie să plătească 300 de lei pe bilet. Conform Proiectului de Lege privind timbrul cultural, biletele vor fi suprataxate cu 5%, adică cu 15 lei. Dacă luăm în considerare 10 mii de participanţi, reies 150 de mii de lei care se duc la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor a domnului Adrian Iorgulescu, şi el membru PNL. Nu ştiu ce legătură există între domnul Iorgulescu şi André Rieu, dar ştiu că Uniunea Compozitorilor nu e tocmai săracă, şi-a inaugurat un nou sediu în 2012. Dorim să sprijinim cultura? Sau să mai construim un etaj la noul sediu?

La fel, suprataxa de 1 leu, prevăzută de proiect pentru orice carte, se va duce tot la organizaţia breslei, deşi mă întreb câţi dintre autorii contemporani sunt membri ai Uniunii Scriitorilor. Acel 1% din preţul de vânzare a unei opere de artă plastică nu merge în niciun caz la creatorul ei, ci la Uniunea Artiştilor Plastici. Şi aşa mai departe.

De asemenea, acest proiect are şi un caracter discriminatoriu, iar sistemele legale europene sunt un exemplu la care trebuie să ne raportăm. În Franţa, organismul care percepe şi administrează banii proveniţi din biletele de film este Centrul Naţional al Cinematografiei, o entitate publică, şi nu Uniunea Cineaştilor, o entitate privată, cum ar urma să fie în România dacă proiectul de lege este aprobat.

Dincolo de aceste diferenţe, împotriva unei idei de acest tip s-au exprimat numeroase voci cu autoritate, printre care un laureat al premiului Nobel, Mario Vargas Llosa, care scria, în 1993: "Culturile nu au nevoie să fie protejate de birocraţi sau de poliţie - ori aşezate după gratii, ori izolate de restul lumii prin bariere vamale, pentru a supravieţui şi a-şi păstra vigoarea".

Cred că v-am dovedit că Proiectul de Lege privind timbrul cultural este opera unui grup de interese sau, altfel spus, rezultatul unei acţiuni de lobby nelegitime. Cred că o formă de susţinere a culturii relevante trebuie să existe, dar problema este mai dificilă decât pare. Dacă este adoptat, proiectul va avea ca efect o creştere de preţ a produselor culturale care va afecta în ultimă instanţă chiar românii iubitori de cultură. Un leu, taxa pe carte, pare relativ puţin, dar e mult pentru un volum de beletristică de 10 lei, pe care trebuie să şi-l permită orice copil.

Ca politician de stânga şi după aproape 20 de ani în piaţa muzicală, nu pot fi decât un susţinător al ideii că orice tip de creatori relevanţi trebuie încurajaţi, inclusiv material, dar convingerea mea este că proiectul, în forma actuală, nu atinge un asemenea scop. Este ironic - şi cred că spune ceva despre gândirea mai degrabă oportunistă decât ideologică din spatele lui - faptul că o asemenea iniţiativă protecţionistă vine dinspre dreapta. Un titlu mai sincer şi mai potrivit al acestei legi ar fi fost "Daţi un ban pentru Vosganian!".