Parliamentary debates

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Restructurarea creditelor, o schemă tip Caritas lansată de Ponta-Voinea drept mită electorală"

Consumul pe credit însoţit de taxe noi, mărite, fără crearea de noi locuri de muncă, înseamnă faliment economic. Promisiunile Guvernului USL privind restructurarea creditelor nu sunt decât vorbe în vânt. După schemele Caritas-FNI Vântu, Ponta-Voinea mituiesc doi ani pentru ca USL să fure în linişte în următorii patru. Prin promovarea acestor măsuri, Guvernul Ponta oferă pomeni electorale chiar înainte de alegerile europarlamentare, începând cu 1 aprilie 2014. Aceasta este însă data de la care va intra în vigoare acciza de 7 eurocenţi pe carburant, a 35-a taxă nouă introdusă sau majorată de USL, care va fi suportată de toţi românii.

Guvernul Ponta încearcă să acopere acest nou bir vânzând blana ursului din pădure: îi trimite pe români să îşi prelungească creditul, ceea ce va duce în mod previzibil la scăderea ratelor; dobânda datorată băncilor urmează însă să fie achitată integral. Foarte probabil băncile vor aplică un comision de reeşalonare a creditelor; de pildă, la BRD se percepe un comision unic de 50 de euro, echivalent în valuta creditului, pentru întocmirea dosarului nou de creditare. Executivul ne promite în schimb că, peste 2 ani, s-ar putea să impoziteze mai puţin munca celor care şi-au prelungit creditele. Le reamintesc domnilor Ponta şi Voinea că s-au angajat să scadă din septembrie impozitul pe muncă. Cu această promisiune ce s-a întâmplat?

Avem o bombă guvernamentală pe termen lung. Subordonare a celor cu credite neperformante. Ei depind de performanţele statului, ori USL nu are nicio soluţie pentru performanţa economică reală. Pe ce anume ne bazăm când amânăm plăţi şi dăm apoi şi credit? Care este logica jocului economic? Viitorul fără soluţii? Taxe şi impozite în continuare?

Măsura este discriminatorie pentru că se adresează românilor cu venituri sub medie şi cu credite cu întârzieri la plată sub 90 de zile. Ceilalţi sunt excluşi. Caracterul electoral al acestei promisiuni este evident prin faptul că de la această măsură sunt exceptaţi tocmai cei care sunt în cea mai disperată situaţie - cei care riscă să îşi piardă casa. Aceste facilităţi la creditele existente s-ar justifica doar în cazul celor care riscă să-şi piardă casa (cu condiţia să nu fie vorba de case de lux). Tocmai aceştia nu sunt beneficiarii schemei gândite de Guvern, ci aproape 1 milion de români cu drept de vot.

Astăzi, guvernul Ponta vrea să continue politica creditului cu buletinul. Minciuna acelui credit este perpetuată astăzi la nivel guvernamental. Ministrul Voinea declară că se stimulează consumul. În loc să se plătească creditele, reflexul oricărei societăţi normale, începe consumul? Restartul imoralităţii la nivel înalt. Asupra acestui lucru au atras atenţia şi reprezentanţii oamenilor de afaceri şi ai brokerilor de credite.

Domnul Voinea a citit cărţile de economie despre teoria aşteptărilor raţionale, dar de când este la guvernare nu a mai apucat să citească şi studiile care o infirmă. Măsura USL este explicată de Ponta şi Voinea prin prisma teoriei aşteptărilor raţionale, potrivit căreia înjumătăţirea principalului (dacă banca acceptă) va duce la creşterea consumului. Voinea nu a aflat însă că teoria a fost infirmată de realitate şi că s-a scris mult despre asta. Măsura USL va fi infirmată crunt de realitatea facturilor majorate de taxele USL, care absorb deja banii puţini ai românilor. În plus, românii cu venituri mici, ştiind că vor avea de plătit rate mai mult timp decât se angajaseră iniţial, nu se vor înghesui spre consum. Este mai degrabă un ajutor "otrăvit" decât o soluţie pentru redresarea consumului.

În loc să avem condiţii responsabile de creditare, în loc să avem salarii mai mari şi locuri de muncă, avem pomană electorală, neobişnuită nici măcar în comunism. Ponta dă peşte, şi nu o undiţă românilor. USL vrea o populaţie cu mâna întinsă la Guvern, nu o populaţie cu locuri de muncă şi care să câştige un salariu decent, cu care să-şi poată plăti creditele. Economia are nevoie de baze solide: mai puţine impozite şi taxe, stimularea muncii, reducerea CAS.