Parliamentary debates

Domnul Mircea Dolha:

"Cine răspunde pentru pierderile suferite de companiile ce cad victimă acţiunilor de tip «tele-justiţie» şi «tele-condamnare» desfăşurate duminica de către reprezentanţii instituţiilor subordonate Ministerului Justiţiei şi Ministerului de Interne?"

Spaţiul public este marcat, în ultimele luni, de o amplă activitate a instituţiilor subordonate Ministerului Justiţiei şi Ministerului de Interne, acţiuni a căror vigoare o salut şi o apreciez.

Condamn cu fermitate actele de corupţie, evaziune fiscală şi fraudă, însă nu pot să nu sesizez că o parte dintre intervenţiile desfăşurate de unele instituţii s-au transformat într-un adevărat circ mediatic, beneficiind de mediatizare în direct, cu informaţii "suculente" furnizate "pe surse" şi, cel mai îngrijorător, cu dezvăluirea identităţii societăţilor comerciale şi a antreprenorilor asupra cărora planează suspiciuni.

Edificator este un caz recent, consumat duminică 1 februarie, începând cu ora 7 dimineaţa, când se spărgeau (în direct!) uşile unor firme, care a făcut deliciul întregii prese, inclusiv a celei tabloide, prin detaliile şi informaţiile oferite pe larg inclusiv publicaţiilor mondene, unde a fost publicat, spre exemplu, un articol cu titlul: "Uite, mamă, vin mascaţii"! Percheziţii la firme de IT şi construcţii. Printre firmele vizate: "Erbaşu", "UTI" şi "Strabag".

În legătură cu acest caz, la o săptămână distanţă, potrivit informaţiilor din presă, proprietarul a cel puţin una dintre companii - Cristian Erbaşu, a fost nevoit să facă precizări publice, conform cărora, din actele de urmărire a rezultat că firma sa nu este implicată în faptele cercetate, iar el a fost audiat doar ca martor.

În acest context, nu doar că asistăm la un fenomen de "tele-justiţie", dar şi la unul de "tele-condamnare", având în vedere că aceste practici afectează iremediabil imaginea unor companii şi persoane publice, deşi acestea nu sunt supuse numai unor percheziţii în direct, nerespectându-se prezumţia de nevinovăţie, prin modul în care se permite mediatizarea şi prezentarea informaţiilor în spaţiul public.

A devenit deja un obicei ca aceste intervenţii "în forţă" să aibă loc la prima oră a dimineţii şi chiar în zilele de sâmbătă sau duminică, atunci când este evident că la sediile societăţilor nu se află angajaţii sau persoanele vizate de anchetă, însă aceste intervale "se pliază" perfect pe orele în care agenda publică este liberă, asigurând astfel transmisiile live pe canalele de televiziune - unele prezente cu camere de filmat la faţa locului.

În tot acest context, nu este surprinzătoare decizia luată pe 24 ianuarie a.c. în plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au hotărât sesizarea Ministrului Justiţiei, pentru iniţierea unui proiect de act normativ de modificare a noului Cod de procedură civilă (Legea nr.134/2010) cu o serie de propuneri punctuale pentru a îmbunătăţi sistemul judiciar.

În calitate de deputat liberal al Parlamentului României, dar şi de cetăţean al acestei ţări, mă simt obligat să solicit clarificări publice din partea instituţiilor implicate, inclusiv Ministerului Justiţiei şi Ministerului de Interne, cu privire la o serie de chestiuni, precum:

1. care este procedura instituţională prin care mass-media sunt anunţate selectiv de acţiunile de percheziţie ale departamentelor aflate în subordinea dumneavoastră?
2. revenind strict la percheziţiile de duminică, 1 februarie 2015, ce "măsuri speciale" au impus această acţiune care, dacă s-ar fi derulat peste 24 de ore, ori înainte cu 24 de ore, nu mai prezenta nevoia spargerii uşilor sediilor societăţilor vizate? Nu este, cumva, vorba despre un exces de putere?
3. răspunde cineva pentru aceste acţiuni care, prin modul în care se desfăşoară, condamnă firmele respective înainte de a se pronunţa, aşa cum este normal, justiţia? Mai mult, de a doua zi, nicio bancă nu va mai credita aceste companii, beneficiarii lor vor avea mari reticenţe în a mai lucra cu ele, iar activitatea societăţilor va fi semi-paralizată. Nu mai vorbesc de cele câteva mii de locuri de muncă pe care le generează la orizontală (subcontractori, prestatori, parteneri, furnizori etc.).
4. care este poziţia instituţiilor implicate, în raport cu aceste eventuale abuzuri, care vizează societăţi comerciale cu o activitate îndelungată şi care, înainte de a ajunge în faţa justiţiei, sunt deja etichetate şi condamnate de opinia publică "mulţumită" informaţiilor "scurse" din dosare?

În final, doresc să îmi reiterez aprecierea pentru acţiunile judiciare continue, pentru lupta anticorupţie, contra evaziunii fiscale şi pentru toate eforturile structurii pe care o conduceţi şi ale instituţiilor subordonate de a aplica litera legii, considerând însă că în aceste acţiuni, eventuale excese, practicile de tip "tele-justiţie" şi "tele-condamnare" ar trebui să fie eliminate din sistem, astfel încât să fie asigurată şi protejată prezumţia de nevinovăţie, conform articolului 23, alin. (11) din Constituţia României.

Menţionez că întrebările referitoare la acţiunile de "tele-justiţie" şi de "tele-condamnare" desfăşurate recent de mai multe instituţii ale statului fac obiectul unei interpelări parlamentare pe care o depun la Camera Deputaţilor. Totodată, în temeiul art. 97 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, voi transmite o sesizare Inspecţiei Judiciare - Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a examina posibila activitate sau conduită necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor eventuale abateri în situaţiile de tipul celor menţionate anterior.