Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 1999
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 1999 |
Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 1999
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.13 | Radu Liviu Bara - despre necesitatea preîntâmpinării accidentelor la reţeaua de gaze prin implicarea instituţiilor competente ale statului; | ![]() |
||
|
Domnul deputat Radu Liviu Bara. Se pregăteşte domnul deputat Károly Kerekes. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Aproape zilnic mass-media ne relatează scene tulburătoare produse de exploziile reţelei de alimentare cu gaze. Sar în aer locuinţe, este pulverizată agoniseala de o viaţă a unor familii, mor unii oameni, sunt răniţi şi mutilaţi alţii, pe viaţă. Toate aceste nenorociri au drept cauze defecţiuni, de regulă, minore ale instalaţiilor de distribuţie a gazelor sau ale instalaţiilor interioare, ale banalelor racorduri şi mai banalelor aragaze pe care ne fierbem zilnic cafeaua. Situaţia durează de ani de zile, se pare, însă, că s-a amplificat în ultima perioadă. Stau şi mă întreb: să fie, oare, fatalitate pentru localităţile româneşti aceste explozii? Trebuie să le contemplăm cu neputinţă şi nepăsare? Chiar nu putem face nimic pentru a le evita? Sau nu avem, oare, soluţii? Să nu dispunem de forţele umane şi materialele necesare? Nu le pot accepta şi nici unul dintre noi nu ar trebui să o facă. Cred, mai degrabă, că instituţiile competente ale statului, Ministerului Industriei şi Romgazul, nu îşi fac cum trebuie datoria. Aceste organisme au obligaţia legală şi morală să elaboreze şi să aplice de îndată măsuri concrete, special gândite pentru preîntâmpinarea producerii unor asemenea evenimente. Nu intervenţia ulterioară, aşa cum se procedează în prezent, este soluţia. Evenimentul nu trebuie să se producă. Pe morţi nu-i mai putem învia, iar suferinţa nu poate fi înlăturată cu bani sau cu acţiuni de solidaritate umană. Mă gândesc, domnilor colegi, la unele măsuri extrem de puţin costisitoare din punct de vedere material şi financiar, măsuri pentru a căror elaborare şi aplicare este solicitată, în primul rând, inteligenţa, spiritul organizatoric şi ingeniozitatea factorilor de răspundere. Din câte s-a putut constata, cea mai mare parte a evenimentelor, fie că acestea s-au produs în Bucureşti sau în alte localităţi din ţară, au avut la origine defecţiuni, de cele mai multe ori minore, ale instalaţiilor de gaze din bucătării, scurgeri de gaze independente, nedepistate la timp, mici fisuri sau racorduri la duzele nemontate cum trebuie. Este vorba, stimaţi colegi, de lipsa unui sistem de control periodic al instalaţiilor interioare, de lipsa unui sistem eficient de service, la care să se poată apela pentru efectuarea unor reparaţii mărunte sau pentru înlocuirea unor piese, a unor racorduri îmbătrânite, pe punct de fisurare. Are, oare, Romgazul, în gândirea sa, şi în localităţile interesate, grupe de lucru specializate, la care chiar dacă nu îi sunt subordonate decât metodologic, să se poată apela cu uşurinţă, la nevoie, cu costuri accesibile? Experienţa noastră, a tuturor, demonstrează că nu există asemenea structuri sau, dacă există, ele nu sunt cunoscute de marele public, deoarece nu se face nimic în acest sens. Este, oare, greu să înfiinţeze asemenea servicii? Fără îndoială că nu. Să nu avem, oare, oameni calificaţi? Nici vorbă. Se poate apela fără nici o greutate la şomeri sau, în ultimă instanţă, la pensionari proveniţi de la Romgaz, care reprezintă marele avantaj că sunt deja calificaţi. Ar fi şi ei mulţumiţi cu un câştig în plus şi am dormi şi noi liniştiţi, fără teama că vom sări în aer, la o simplă scăpărare de chibrit sau apăsare pe întrerupător. Sau poate ne este frică să nu se îmbogăţească pensionarii? Zău, domnilor de la conducere, mai multă grijă faţă de sănătatea şi viaţa semenilor noştri, credem că nu ar dăuna nimănui. Dimpotrivă, un mic efort de gândire nu strică nimănui, nici măcar miniştrilor. Nu în ultimul rând, domnilor diriguitori ai Romgazului, cred că ar trebui să mai introduceţi pe conducte acel gaz cu miros specific, miros pe care-l ştim din copilărie, dar pe care începem să-l uităm şi care avea darul de a ne avertiza că ceva nu este în regulă. O singură viaţa salvată, domnilor colegi, cred că ar necesita o cheltuială în plus. În încheiere vă doresc, domnule ministru al industriei şi domnilor şefi de la Romgaz, să aveţi o bună inspiraţie pentru a vă gândi la viaţa şi sănătatea clienţilor dumneavoastră şi pentru a găsi cele mai eficiente mijloace, în scopul evitării "focurilor de artificii" produse în lungul şi latul ţării de instalaţiile pe care le păstoriţi. Vă mulţumim. |



