Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

În contextul european, România este un caz politic mai mult decât fericit. Ea nu cunoaşte extremismul instituţionalizat. Evident, există şi printre români persoane care refuză sistemul politic democratic sau care aprobă politici şi idei extremiste. Dar, din fericire, aceste persoane, probabil puţine şi izolate, nu au o portavoce politică.

Nu există, domnilor, o ţară europeană dezvoltată în care să nu întâlnim un partid comunist sau neofascist ce refuză făţiş sau tacit sistemul democratic, militând pentru transformarea lui. Deşi au o cifră electorală în general mică, aceste partide sunt maligne pentru că exacerbează disfuncţionalităţi sistemice şi pentru că, în caz de criză, reprezintă o ameninţate efectivă la adresa regimului democratic.

Ei bine, printr-un paradox, acest fapt pare a indispune pe unii. În loc să constate sănătatea regimului democratic românesc, aceştia plăsmuiesc extreme şi inamici. Cunoaştem bine mecanismul: inventând inamici, te transformi pe tine însuţi în erou salvator. Numai că în actualul context internaţional această plăsmuire artificială este mai mult decât dăunătoare.

În urmă cu câteva zile, unii lideri politici justificau schimbarea sistemului electoral şi prin ideea că sistemul parlamentar poate bloca accesul la putere al liderilor partidelor extremiste, cum ar fi cazul preşedintelui Partidului România Mare, senatorul Corneliu Vadim Tudor.

Doresc să apelez la luciditatea şi la cultura politică, dacă o au, a acestor lideri. Extremismul presupune o ideologie a violenţei care vizează discriminări sociale, religioase sau etnice şi care-şi propune, ca scop ultim, înlocuirea sistemului democratic cu unul autoritar sau totalitar. Nici urmă de astfel de idei în documentele programatice ale Partidului România Mare, doctrină, statut, program, în discursul senatorului Corneliu Vadim Tudor sau al celorlalţi lideri ai Partidului România Mare. Pamfletul, specie literară, presupune aciditate şi expresie energică. Dar nici măcar în pamfletele senatorului Corneliu Vadim Tudor nu veţi găsi o expresie a ideologiei extremiste.

Şi atunci, ne întrebăm în mod legitim: cui foloseşte această inventare de inamici? Poate doar adversarilor noştri politici în scopuri electorale, căci României nu. Aceşti domni politicieni care, de multe ori, încearcă să se identifice cu imaginea României, demonstrează că nu conştientizează că prin afirmaţiile lor prejudiciază grav statul român.

În contextul luptei internaţionale împotriva terorismului, şi ce este terorismul dacă nu o dimensiune a extremismului, reprezintă o dovadă de iresponsabilitate să afirmi că peste trei milioane de români cu drept de vot, aproximativ un sfert din electorat, se identifică cu un partid extremist. Deci sunt la rândul lor extremişti. Îi invităm pe aceşti politicieni să folosească dicţionarul explicativ al limbii române în care se arată că extremismul este acea atitudine doctrinară a unor curente politice care pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor.

Cine îşi urmăreşte unilateral interesele? Partidul România Mare care apără actuala ordine constituţională sau aceia care propun revizuirea Constituţiei pentru a atinge obiective de partid? Ce demers politic este mai radical decât revizuirea arbitrară a Constituţiei.

Uniunea Europeană şi NATO nu vor accepta în rândurile lor o ţară în care un sfert din populaţie este acuzată de extremism de o parte a propriei clase politice. Mai mult, cum este posibil ca la doar 12 ani de la Revoluţie, unii politicieni să gândească modificarea sistemului politic pentru a bloca creşterea unui partid şi pentru a lua electoratului dreptul de a-şi decide singur soarta.

Domnilor, o spun cu fermitate şi responsabilitate. Acest tip de acţiune politică ce urmăreşte interese personale, partinice, în dauna celor naţionale şi în dauna democraţiei reale, reprezintă un exemplu nefericit de gestionare a soartei României. Nu putem accepta un amatorism politic care ne propune schimbarea regulilor în timpul jocului doar pentru a ajusta ordinea constituţională unor interese de partid. Vrem să modificăm unul dintre puţinele lucruri care merg bine.

Avem o Constituţie europeană modernă, elastică. Să o revizuim doar pentru a asigura P.S.D.-ului o guvernare perpetuă, pentru a ajuta P.N.L.ul să-şi depăşească imposibilitatea cronică de a găsi un lider popular sau pentru a înlesni U.D.M.R.-ului demersul de a schimba caracterul naţional al statului român? Să recunoaştem: toate aceste deziderate exprimă fie mărunte interese de partid, fie reale ameninţări la adresa democraţiei şi a ordinii constituţionale.

Din nefericire, România are alte numeroase probleme, probleme care afectează negativ viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestei ţări. Să le rezolvăm pe acestea şi să nu creăm noi probleme, probleme fictive, doar pentru a le camufla pe cele reale.

Vă mulţumesc.