Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kiraly Andrei-Gheorghe.

Domnule deputat, aveţi trei minute.

Domnul Kiraly Andrei-Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Peste câteva zile, maghiarii de pretutindeni comemorează un eveniment de tristă amintire.

La 6 octombrie 1849, au fost executaţi la Arad 13 generali ai Armatei Revoluţionare Maghiare.

Începând cu anul 2001, ziua de 6 octombrie a fost decretată zi de doliu naţional pentru maghiarii de pretutindeni.

Ce vină au avut aceşti generali şi cum au ajuns în această situaţie neîntâlnită pentru acele vremuri? Generalii au fost ofiţerii Armatei Imperiale, având taberele militare pe teritoriul Ungariei în momentul izbucnirii Revoluţiei paşoptiste la data de 15 martie 1848.

Presat de revoluţiile din Imperiul Habsburgic, împăratul a promulgat legile din aprilie, prin care Ungaria putea să formeze guvern propriu şi, în urma unor alegeri, un organ naţional legislativ.

În urma acestor hotărâri, ofiţerii şi trupele aflate în Ungaria intrau sub comanda ministerului de resort al noului guvern. Guvernul instalat la 11 aprilie 1848 a introdus o serie de legi prin care s-a asigurat dezvoltarea democratică a noii societăţi, în urma desfiinţării totale a vechiului regim feudal.

Însă, noul împărat, Franţ Iosif, n-a recunoscut legile promulgate de predecesorul său şi a iniţiat o serie de acţiuni militare împotriva revoluţiei din Ungaria, în vederea refacerii Imperiului Habsburgic.

După mai multe înfrângeri din primăvara anului 1849, habsburgii au cerut sprijinul Rusiei Ţariste. În urma acestor acţiuni militare comune, revoluţia a fost înfrântă. Generalii Armatei Revoluţionare au hotărât să depună armele în faţa trupelor ruseşti la data de 13 august 1849, la Şiria, lângă Arad.

Pentru pedepsirea revoluţionarilor s-au instituit tribunale militare. Tribunalul Militar de la Arad a fost prezidat de baronul Hainau, care a hotărât pedeapsa capitală pentru cei 13 generali, consideraţi rebeli.

De remarcat că aceşti generali executaţi lângă Cetatea Aradului, dar o parte din ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, câte unul dintre executaţi a fost de naţionalitate germană, sârbă şi croată.

Memoria celor 13 generali-martiri la Arad este marcată de obeliscul din platoul execuţiei, unde se află şi mormântul comun al generalilor şi Statuia libertăţii, reamplasată în aprilie 2004, aflată în prezent în Parcul reconcilierii.

Comemorările decente sunt organizate la cele două monumente în fiecare an, ca un însemn al recunoaşterii idealului în numele căruia s-au ridicat revoluţiile europene din '48-'49, al idealului libertăţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.