Parliamentary debates

Domnul Ioan Balan:

"Când nu ne va mai păsa de scumpirea petrolului?"

În cea mai mare parte a cazurilor în care un bun sau un serviciu devin rare sau deosebit de scumpe pentru a mai fi cumpărate, literatura economică ne spune că orice consumator raţional se gândeşte să substituie acele bunuri sau servicii cu un altul mai abundent şi, de ce nu, mai ieftin.

Lecţia pe care ne-au predat-o în anii ’70 savanţii Clubului de la Roma, a fost reţinută numai de puţine economii din lume, economii care astăzi nu par a suferi foarte mult de creşterea cu peste 50 de procente a preţului Brent al barilului de petrol.

Noi, românii, iluzionaţi de falsa idee comunistă a înzestrării solului şi subsolului românesc, cu suficiente resurse energetice, nu ne-am gândit niciodată ce consecinţe va avea lipsa noastră de acţiune pe termen lung, atât asupra consumului, cât şi asupra competitivităţii producţiei.

În urmă cu mai bine de două secole, unul dintre fondatorii liberalismului clasic, David Ricardo, ne furniza şi soluţia adecvată prin care omul să poată răspunde zgârceniei de resurse naturale convenţionale, şi anume inovaţia. Omul poate înfrânge zgârcenia naturii prin revoluţie tehnologică, prin inovaţie continuă şi prin substituţia resurselor convenţionale cu altele noi, regenerabile, mai ieftine şi abundente.

Uniunea Europeană a recunoscut! Agenda de la Lisabona din anul 2000 nu şi-a atins obiectivele stabilite. Acest lucru nu ar trebui să ne bucure şi nici să nu ne facă să nu acţionăm.

Realitatea românească, din nefericire, nu este foarte îmbucurătoare. În ciuda creşteri graduale şi constante a cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea, realizările concrete sunt din ce în ce mai sensibile.

De asemenea, până la guvernarea Boc, nu am văzut pe agenda guvernamentală proiecte care să stimuleze producţia de energie din surse regenerabile, economia de energie prin anveloparea locuinţelor sau stimularea achiziţiei de automobile electrice sau hibride.

Consider că primii paşi au fost făcuţi, în sensul desprinderii noastre graduale de petrol. Sunt însă doar primii paşi şi sunt şi foarte fragili. Ei trebuie continuaţi în primul rând prin stimularea activă a investiţiilor străine care îşi propun să vină în România, nu pentru construcţia de mall-uri, ci pentru producţia şi distribuţia de energie verde.

Mi-aş dori să văd, în câteva decenii, străzile României pline de autovehicule care nu mai consumă combustibili fosili, ci energie electrică sau alte resurse regenerabile, case încălzite solar sau cu pompe de căldură, străzi şi instituţii iluminate de energie produsă de puterea vântului sau de şuvoaiele râurilor noastre.

Atunci, cu siguranţă, când ştirile internaţionale ne vor informa asupra creşterii preţului internaţional al petrolului, cu siguranţă voi şti că românii şi România nu vor mai avea de ce să se teamă.