Barbu Piţigoi
Barbu Piţigoi

Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997

Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.13 Barbu Piţigoi - contrareplică privind acuzaţiile aduse Puterii de "epurare pe criterii politice";

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Barbu Piţigoi. Urmează domnul Valeriu Tabără, din partea Grupului parlamentar PUNR.

Domnul Barbu Piţigoi:

Stimaţi colegi,

Se înmulţesc acuzaţiile aduse de actuala opoziţie legate de aşa-zisa "epurare politică". Poate că nu merită dată atenţie deosebită acestui fel de atac, cu tentă politică, dacă săptămâna trecută, un distins coleg din circumscripţia mea electorală, n-ar fi invocat, de la acest microfon, un imaginar scenariu produs, în opinia domniei sale, în judetul Argeş.

Spunea domnia sa că în amintitul judeţ s-ar fi trecut la înlocuirea în funcţia de decizie din prefectură a titularilor numiţi de Guvernul Văcăroiu, cu persoane provenind din rândurile actualei puteri.

Nimic mai neadevărat. Stimate coleg, sunt convins că ştiţi şi dumneavoastră, nu a fost schimbat, încă, nici un conducător cu funcţie de decizie din direcţiile prefecturii argeşene.

Legat de aşa-zisa epurare pe criterii politice, trebuie făcute câteva comentarii. Voi aminti că , recent, un alt distins coleg parlamentar din opoziţia actuală, a convocat la comisia din carea făcea parte conducătorii unor societăţi comerciale dintr-un anumit sector economic, desigur deficitar, cu scopul de a analiza soluţiile de redresare a situaţiei disperate la care a fost adusă, ca urmare a îndelungatelor guvernări trecute. A fost un fel de şedinţă de partid. Aş îndrăzni chiar să zic de BOB, deoarece atât distinsul meu coleg, cât şi toţi directorii convocaţi, erau membri PDSR numiţi de vechea administraţie, care a avut grijă să impună la conducerea societăţilor comerciale numai conducători emanaţi din partidul aflat atunci la putere, mai vechi sau mai nou racolaţi în perioadele trecutelor guvernări.

Oare numai PDSR-ul a avut dreptul de a numi conducători? Chiar nu s-au găsit persoane capabile şi în rândurile opozanţilor? Ce ar avea de spus FPS-ul condus atunci de domnul Emil Dima?

În ultima legislatură parlamentară, 1992-1996, Consiliul de Administraţie al FPS-ului a numit în Adunările Generale ale Acţionarilor, în consiliile de administraţie ale societăţilor comerciale, ori în funcţiile de cenzori ale acestor societăţi, persoane provenite exclusiv din rândurile PDSR-ului sau ale aliaţilor din fostul arc guvernamental. Este cunoscut modul în care preşedintele FPS, domnul Emil Dima, a făcut aceste numiri, încălcând de multe ori chiar prevederile Legii 58/1991.

Aşa, de pildă, au fost numiţi oameni fără pregătire profesională de profil, profesori de gimnastică la fabrici textile, sau pur şi simplu oameni necalificaţi, propuşi să hotărască destinele unor societăţi comerciale numai pe motiv că erau activişti ai PDSR-ului.

La Fabrica textilă "DIVERTEX" din Piteşti a fost numit în Adunarea Generală a Acţionarilor, domnul Fieraru, secretar executiv PDSR Argeş, fără studii superioare şi chiar su studii medii neterminate. Numirea s-a făcut însă motivat, deoarece domnul secretar executiv Fieraru a manevrat în scopul privatizării abuzive a fabricii în favoarea prefectului de Argeş la acea vreme.

De semnalat circulara domnului preşedinte al UCECOM-ului, domnul Dângă, membru în conducerea PDSR-ului către toate unităţile sale din teritoriu de a sprijini prefecturile în a numi în funcţiile amintite AGA, şi Consiliul de Aministraţie ori cenzori, membri PDSR.

La judeţul Mehedinţi, lista numirilor operate de FPS a fost discutată în prealabil între fostul director de cadre, Medar, şi prefect. Lista cuprindea numai membrii PDSR, fără a consulta pe nimeni, deşi Legea 58/1991 prevede că aceste numiri trebuie să fie facute prin concurs public.

Solicitat de-a lungul mai multor ani, domnul Emil Dima a refuzat constant să pună la dispoziţia Parlamentului numirile în AGA şi consiliile de administraţie. Domnul preşedinte al FPS a refuzat să dea curs acestei solicitări chiar şi atunci când a fost chemat la ordine în faţa Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, negând că domnia sa şi consiliul pe care îl conduce ar fi subordonat Parlamentului României şi nimeni nu a îndrăznit să-i impună să dezvăluie lista numirilor, deoarece acestea erau întocmite aproape în exclusivitate din reprezentanţii celor ce guvernau ţara la acea vreme.

Schimbarea guvernării a găsit administraţia ţării la toate nivelele de decizie alcătuită din personalităţi marcante ale vechilor guvernanţi, în majoritatea lor obedienţi vechiului regim, înregimentaţi în partid, implicaţi în administrarea falimentară pe care vor să o continue sub noua guvernare. Ne întrebăm dacă atunci când aplicau programul Văcăroiu în conducerea treburilor publice, aceşti factori de decizie, încă în porsturi de conducere, o făceau din convingere sau din oportunism? Dacă acceptau să fie conducători din dorinţa de a-şi păstra funcţia cu orice chip, atunci ei lucrau din obligaţie, fără convingere şi întotdeauna legat de vechea concepţie de care nu se pot desprinde aşa de uşor şi mereu obligaţi a pleca urechea şi nu numai la foştii guvernanţi, cărora le datorează prezenţa lor în poziţiile în care s-au cocoţat.