Parliamentary debates

Domnul Daniel Florea:

"Fenomenul sărăciei în societatea contemporană"

Într-o declaraţie a Institutului European din România, nivelul standardului de viaţă în România este unul care clasează ţara noastră pe ultimul loc în Uniunea Europeană, în timp ce riscul sărăciei este cel mai ridicat din zonă, alături de Bulgaria. Pe baza indicatorilor statistici, standardul de viaţă din România ne plasează pe ultima poziţie în clasamentul ţărilor Uniunii Europene, alături de Bulgaria, în procente, riscul sărăciei fiind de 41%, clasându-ne astfel pe ultimele poziţii în rândul statelor membre.

Conform statisticilor Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, ţara noastră se clasează în a două grupă din patru la nivelul de trai. Avem cea mai mare cotă din Uniunea Europeană de populaţie care trăieşte în zonele rurale (45% din totalul populaţiei) şi, conform datelor INS pentru 2010, riscul de sărăcie extremă era de 4 ori mai mare în zonele rurale (8,8%) în comparaţie cu zonele urbane (2,2%). Urmărind indicatorii de măsurare a sărăciei relative, au fost identificate grupuri ca fiind expuse unui risc de sărăcie ridicat: copiii (între 0-15 ani); populaţia din zonele rurale; lucrătorii pe cont propriu (inclusiv agricultorii) şi şomerii; gospodăriile cu doi adulţi şi 3 sau mai mulţi copii.

În scopul analizei fenomenului sărăciei, România a dezvoltat o metodologie proprie care ia în considerare consumul, astfel adaptându-se specificului naţional.

Anul trecut, reprezentanţii Comisiei Europene au cerut autorităţilor române ca în perioada 2014-2020 să aloce fonduri importante şi să definească programe clare pentru combaterea sărăciei. Astfel, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie să aibă în vedere şi în continuare o serie de programe şi proiecte ce pot fi susţinute financiar de către Fondul Social European - Fondul European de Dezvoltare Regională, pentru a răspunde obiectivelor strategice prevăzute în Raportul Naţional Strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială. Acestea vin în scopul dezvoltării sectorului de economie socială, ca o soluţie pentru integrarea pe piaţa muncii a persoanelor defavorizate, precum şi proiectarea şi implementarea unui program complex de formare/calificare/recalificare pentru creşterea competenţelor antreprenoriale pentru şomerii şi tinerii din mediul rural.

Este de reţinut necesitatea investirii atât în familie, dar mai ales în valorificarea potenţialului intelectual şi social al copiilor. Astfel, se vor crea premisele ca aceşti copii să devină adulţii de mâine, iar investirea în competenţe profesionale sporite va avea o importanţă majoră, cu ajutorul cărora se va depăşi situaţia de sărăcie cu care se confruntă familiile lor.