Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Vasilescu şi îmi cer scuze, mai era pe listă şi domnul Ioan Gavra, căruia îi dau ultimul cuvânt, după care dau cuvântul doamnei deputat Paula Ivănescu.

Vă rog.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Orice act normativ, cu excepţia legii fundamentale, Constituţia poate fi modificat printr-o ordonanţă de urgenţă, declara cu nonşalanţă dezarmantă în urmă cu câteva luni premierul Victor Ciorbea. M-am minunat, la vremea respectivă, de o asemenea enormitate, afirmată public, nu de un ageamiu oarecare sau de un urechist în ale legislaţiei, ci de însuşi primul - ministru, fost şef de promoţie al Facultăţilor de drept din România.

Se pare, având în vedere o parte din ordonanţele elaborate în vacanţa parlamentară, că domnia sa chiar aşa gândeşte cu adevărat, având vocaţia maladivă a actelor normative ori a deciziilor ce stârnesc scandaluri imense.

Picată ca un trăsnet, lista celor 17 întreprinderi anunţate intempestiv pe 7 august, întreprinderi care urmau să fie lichidate peste noapte, trăda o încălcare grosolană a legislaţiei, consfinţind ilegalitatea ca principiu de guvernare.

Trec peste circumstanţele agravante ale ignorării totale a opiniei managerilor şi celorlalţi salariaţi din unităţile vizate, care au aflat cu stupefacţie de la Radio şi Televiziune că a doua zi se alege praful de tot şi de toate, rezumându-mă la a puncta câteva elemente, acum, înainte ca Guvernul să procedeze la o nouă încălcare a legii.

1) Într-un stat de drept, lichidarea unei firme nu constituie apanajul premierului şi nici al cabinetului său. În speţele celor 17, unde statul deţine pachetul majoritar de acţiuni, la propunerea Consiliului de administraţie al F.P.S., se include pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acţionarilor dezbaterea problemei respective şi numai dacă A.G.A. o aprobă, se trece la declanşarea procedurii de lichidare. Ori, în momentul citirii cu voce tenebroasă a listei negre, Consiliul de administraţie al F.P.S. nu luase nici o decizie în acest sens, şi, evident, la nici una din unităţile în cauză, nu se pusese problema convocării A.G.A., implicit a desfăşurării propriu-zise a adunărilor.

2) Patru zile mai târziu, de la lansarea bombei, adică, luni, 11 august 1997, s-a ordonat, subliniez "ordonat", convocarea adunărilor generale pentru data de 15.08.1997. Este vorba de o nouă încălcare a legii, care stipulează clar că, din momentul publicării respectivei convocări trebuie să treacă minimum 15 zile până la data desfăşurării A.G.A.

3) Prin acelaşi ordin se cere ca o a doua convocare în cazul neîntrunirii majorităţii de două treimi, să fie pentru ziua de 18.VIII, la numai 3 zile faţă de prima, deşi legea prevede explicit şi imperios acelaşi interval de 15 zile.

4) Ilegalitatea este completată cu minciunea lansată de premierul Ciorbea la Televiziune, prin anunţarea celor aproape 30.000 de salariaţi, ce vor fi disponibilizaţi, că se pot prezenta la C.E.C. începând de luni, 11.VIII.1997, pentru a-şi ridica veniturile compensatorii. Dar, unităţile C.E.C. habar nu aveau de aşa ceva. Aceste operaţii nu au, oricum, nici un temei legal de derulare, atâta vreme cât modificările la Ordonanţa nr. 9/1997 nu sunt publicate în Monitorul Oficial, iar listele cu personalul disponibilizat nu sunt transmise la Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale şi de acolo la C.E.C.

5) Cu o nonşalanţă incredibilă, ministrul Athanasiu îi acuză pe managerii celor 17 unităţi că nu au înaintat listele către C.E.C. şi că ei sunt vinovaţi de amânarea plăţilor. De unde să fi visat bieţii directori că vine instantaneu lichidarea şi că trebuie întocmite listele?

Dealtfel, domnul Petru Roman, într-una din conferinţele sale de presă, aprecia că "... o serie de acte normative, absolut obligatorii pentru lichidare, au fost adoptate după decizia privind lichidarea", ceea ce bineînţeles că a produs derută în rândul salariaţilor.

Dacă la atâta ilegalitate şi minciună mai adăugăm şi incompetenţa derivată din faptul că acest Guvern nici măcar nu a catadicsit să realizeze o analiză complexă a consecinţelor lichidării celor 17 unităţi, asupra celor peste 5.000 de întreprinderi care vor fi afectate de aceste lichidări, în industria orizontală, cel puţin, îmi pun pe bună dreptate o întrebare: oare lichidarea celor 17 întreprinderi nu va fi urmată de lichidarea celorlalte 5.000 de întreprinderi afectate şi apoi, logic, de închiderea acestui lanţ prin lichidarea unei întregi economii naţionale?

Domnilor colegi,

Vă rog să interveniţi pentru oprirea dezastrului.

Vă mulţumesc.