Parliamentary debates

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Bot este în sală? Dacă nu este, are cuvânttul domnul deputat Petru Bejinariu şi se pregăteşte domnul deputat Gavra.

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Răpirea Bucovinei în anul 1775 i-a produs peste un veac lui Eminescu atât de mare durere sufletească încât poetul a creat cele mai cutremurătoare poeme în proză de indignare din cultura românească. Trecerea Bucovinei sub dominaţia austro-ungară a însemnat, în primul rând, lupta pentru deznaţionalizarea românilor. Două sunt etniile a căror agresivitate Eminescu le identifica a fi un pericol pentru românii din Bucovina: evreii şi ucrainienii, respectiv, rutenii. Dar, în tot ce a gândit şi a scris, niciodată nu a arătat intoleranţă şi agresivitate, numai stăruinţa de a apăra interesele legitime ale românilor. Poetul a arătat că în Bucovina trăiesc două feluri de slavi: usulii şi rutenii, primii fiind autohtoni, în vreme ce ceilalţi sunt fugiţi din Galiţia şi aşezaţi între Nistru şi Prut, pe teritorii româneşti.

Am venit în faţa dumneavoastră, şi vă sunt recunoscător că mă urmăriţi, deoarece astăzi în literatura şi manifestările culturale şi politice ucrainiene se vorbeşte din nou şi tot mai des de statutul de populaţie autohtonă, băştinaşă a rutenilor din Bucovina, precum în urmă cu 100 de ani. Dar nu numai se vorbeşte, se şi lucrează! Frecvenţa acestor declaraţii şi demersuri a crescut de la aşa-numitul "sacrificiu istoric" făcut de actuala putere prin Tratatul româno-ucrainian, prin care s-a cedat Ucrainei nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei, fără nici un temei istoric, juridic sau moral.

Aşadar, agresiunile asupra limbii române, asupra bisericii ortodoxe, asupra şcolii româneşti, au reapărut în forme vechi, dar modernizate şi într-un cadru social-istoric nou. De la numele dat nou născuţilor şi până la falsificarea istoriei românilor, sunt parcurse toate formele deznaţionalizării românilor. Acum, însă, procesul este mai activ, cu forme în văzul lumii şi multe ascunse, are o anumită grabă şi curge în numele părerii susţinute de ucrainieni care, chipurile, sunt băştinaşi-autohtoni, cu drepturi asupra acestor teritorii.

Iată o reacţie de nivel înalt! Participarea la Sfânta Înviere la Mănăstirea Putna a domnului preşedinte Emil Constantinescu nu a mai fost agreată de o mare parte din populaţia locală, mai ales din clipa când domnia sa a declarat că a ales Putna "deoarece aici veghează de veacuri spiritul lui Ştefan cel Mare" şi că, în acest an, "vom aniversa 80 de ani de la unirea Bucovinei". Or, spiritul marelui Ştefan cel Mare a fost unul de luptă pentru unitatea şi independenţa Moldovei, şi nu unul de sacrificiu istoric, de împărţire a ei cu vecinii. Iar la aniversare, după evocarea momentelor înălţătoare ale revenirii Bucovinei la România, ce vom mai putea spune? Că mai mult de jumătate a fost cedată?

Guvernele vin şi pleacă, miniştrii vin şi pleacă, în ultima vreme, tot mai des..., evenimente de tipul: grupul de spioni; trecerea prerogativelor de la rege la Prinţesa Margareta, avion străin cu baxuri de ţigări patronate de oameni ai puterii, adică "flagrantul" ş.a., tot trec, însă, ceea ce rămâne şi trebuie să rămână este "Podoaba cea mai aleasă şi mai mândră între podoabele ţării, poporul românesc", cum admirabil spunea Vlahuţă.

Dar eu cred că şi în această nouă realitate, care acum se repetă pentru români în alte condiţii, "De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece!" Iar dacă e necesar, pentru unii, poate veni chiar şi sentinţa din finalul poemului "Scrisoarea a III-a"!

Mulţumesc.

(Aplauze sporadice.)