Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PD-L, domnul Petru Călian. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi are titlul "Cui îi este frică de Fondul Monetar Internaţional?"

Astăzi, aduc în atenţia dumneavoastră argumente care privesc necesitatea României de a recurge la accesarea unui împrumut extern pentru a depăşi criza financiară. Sunt de părere că soluţiile care trebuie să vină în întâmpinarea crizei, pentru a depăşi acest obstacol, se găsesc în zona politică. Sectorul privat este astăzi o parte a problemei, iar relansarea economică a României ţine strict de rezolvarea acestei probleme.

La finele anului 2008, România se afla în situaţia unui deficit bugetar de 5,2 %, în condiţiile unei creşteri economice de 7,8%. Datorită gestionării greşite a acestei creşteri economice, datorită cheltuielilor de 5,3 ori mai mari decât ale administraţiei trecute, şi bineînţeles datorită crizei financiare mondiale, cele mai optimiste estimări dau un maxim de 2,5% creştere economică, în anul curent.

În consecinţă, cum facem să schimbăm această situaţie? Obiectivul principal şi totodată problema ecuaţiei este, în opinia mea, deficitul bugetar al României. Pentru a ajunge la un deficit bugetar de circa 2% în acest an, un deficit bugetar sustenabil, avem nevoie, pe lângă execuţia bugetară şi relaxarea politicii monetare, de un împrumut extern. Trebuie astfel să recunoaştem nevoia, din ce în ce mai stringentă, de a accesa un împrumut din partea Fondului Monetar Internaţional. Desigur că această soluţie este privită în mod sceptic de mulţi.

Pentru a înlătura orice urmă de scepticism în acest sens, aduc câteva argumente în favoarea unui împrumut extern de la Fondul Monetar Internaţional. După cum bine ştim, România are nevoie de cel puţin 3 - 4 miliarde de euro pentru a contracara deficitul bugetar şi deficitul de cont curent.

Primul argument pro, în acest sens, este dobânda. Luând exemplul Ungariei, ţară care a accesat un împrumut de la FMI de peste zece ori mai mare faţă de cota sa de contribuţie, ajunge să plătească pentru această sumă o dobândă medie de cca. 2,6%. Având în vedere faptul că, la alte instituţii externe, este exclusă contractarea unui împrumut, la fel de consistent, cu o dobândă mai mică de zece sau 12 procente, argumentul meu devine clar.

În al doilea rând, regulile pe care se bazează finanţarea Fondului Monetar Internaţional, chiar dacă sunt stricte, asigură o transparenţă şi un control eficient în investiţii, ceea ce reprezintă un motiv în plus să păstrăm deficitul bugetar la o cotă de 2% la finele anului curent. Ţin să atrag atenţia, de asemenea, asupra posibilităţilor ulterioare de creditare şi asupra oportunităţilor comerciale care se vor deschide în urma unui eventual acord cu FMI.

Sunt de părere că un împrumut de la FMI se accesează greu. Îmi dau seama de implicaţiile pe care un asemenea proces le presupune. De asemenea, nu pledez pentru semnarea unui acord fără a lua în considerare obligaţiile la care noi suntem supuşi.

Trebuie să luăm o decizie corectă, responsabilă şi optimă în acest sens. Cred că trebuie să dăm dovadă de realism şi de o bună abilitate în negocieri, având tot timpul în vedere obiectivele punctuale pe care ni le-am propus: reducerea deficitului bugetar, relaxarea graduală a politicii monetare, asistarea sectorului privat, execuţia bugetară, sustenabilitatea deficitului bugetar.

Stimaţi colegi, Fondul Monetar Internaţional este o soluţie inevitabilă, chiar dacă este foarte exigentă. În condiţiile în care reuşim să obţinem cu contract de împrumut similar cu cel al Ungariei sau Letoniei, în condiţiile în care luăm în considerare faptul că este puţin probabilă accesarea unui asemenea împrumut de la Uniunea Europeană sau de la Banca Centrală Europeană, mai ales în contextul crizei financiare, mă întreb: Cui îi este frică de FMI?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.